Prefectul și Prefectura

Autoritatile administratiei publice sunt autoritati de stat sau locale ce implica posibilitatea de a folosi forta publica a statului cu care sunt inzestrate pentru asigurarea realizarii sarcinilor lor. Autoritatile administratiei publice sunt autoritatile publice ce infaptuiesc activitatea executiva.

Autoritatile administratie publice se clasifica astfel:

- dupa modul de formare:

• autoritati ale administratiei publice alese

• autoritati ale administratiei publice numite

- dupa natura conducerii lor:

• autoritati ale administratiei publice colegiale

• autoritati ale administratiei publice individuale

- dupa competenta atributiva pot fi clasificate:

1. din punct de vedere al competentei teritoriale:

- autoritati ale administratiei publice centrale de stat

- autoritati ale administratiei publice teritoriale de stat

- autoritati ale administratiei publice locale

2. din punct de vedere al competentei materiale:

- autoritati ale administratiei publice cu competenta generala

- autoritati ale administratiei publice cu competenta speciala

Dintre autoritatile administratiei publice putem enumera:

- seful statului

- administratia publica de stat( Guvern, prefect )

- administratia publica locala( Consiliul judetean si Consiliul local, primarul, serviciile publice locale )

Prefectul si prefectura

Autonomia locala, mai ales intr- un stat unitar, nu poate fi conceputa decat in anumite limite. Aceste limite sunt inerente, unele avand o determinare economica obiectiva, altele fiind determinate de considerente politice.

Prefectul este asa cum sustinea Prof. M. Waline, o creatie napoleoniana , ea a fost creata in anul al VIII- lea de la Marea Revolutie Franceza, pana la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul Guvernului si seful administratiei departamentului in care functioana.

Din punct de vedere al terminologiei, prefectul este de origine latina „ praefectus” si il gasim pentru prima data in Roma Antica, in varful ierarhiei functionarilor imperiali, cu urmatoarele titluri: praefectus praetorio – comandant al garzii imperiale, care va dobandi puteri comparabile cu ale sefilor de guverne din statele burgheze; praefectus urbi – investit cu atributii politienesti; praefectus annonae – insarcinat cu aprovizionarea Romei. Toate aceste trei categorii se organizau la nivelul provinciilor, unitati administrative ale statului roman, si il reprezentau si actionau in numele si pentru Imparat .

In Romania, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene nr. 396 din 2/14 aprilie 1864 care, in art. 91 prevedea ca „prefectul, ca cap al administratiei judetene dirijeaza toate lucrarile acestei administratii si executa hotararile consiliului judetean”.

Pozitia prefectului de comisar al guvernului si de conducator al administratiei judetene s – a mentinut si prin Legea pentru unificarea administrativa din 1925. Potrivit Legii pentru organizarea administratiei locale din 3 august 1929, prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Din modul de numire si atributiile sale rezulta ca prefectul era un om politic si nu unul administrativ. Punandu – si intrebarea ce se intelege prin prefectul politic si prin prefectul administrativ, prof. J. Vermeulen sustinea ca „Prefectul politic este acel organ reprezentand autoritatea centrala in judet si numit de guvern in majoritatea cazurilor propus de Ministerul de Interne. Prefectul administrativ este functionarul de cariera recrutat potrivit anumitor dispozitii legale, servind drept chezasie pregatirea profesionala, care se afla in mod permanent in fruntea judetului pentru deservirea intereselor sale de ordin local” .

Functia de prefect a fost reinfiintata prin Constitutia Romaniei din 1991 si prin Legea nr. 69/1991 privind administratia publica locala fiid statuata la ora actuala de Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala si de Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului .

Atributiile prefectului :

- asigură realizarea intereselor naţionale, respectarea legilor şi a ordinii publice;

- exercită controlul cu privire la legalitatea actelor administrative autorităţilor publice locale şi judeţene;

- avizează numirea sau eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei centrale organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti;

- dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, prin organele legal constituite;

- răspunde, în condiţiile stabilite de lege, de pregătirea şi aducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare care nu au un caracter militar; autorităţiile militare şi organele locale ale Ministerului de Interne au obligaţia să informeze pe prefect asupra oricăror probleme care pot avea importanţă pentru judeţ;

- prezintă, anual, Guvernului un raport asupra stării generale economice, sociale, culturale şi administrative a judeţului;

- conduce serviciile deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei centrale din subordinea Guvernului;

- actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unui contact continuu cu toate nivelurile institutionale si sociale;

- colaboreaza cu autoritatile administratiei publice locale pentru determinarea prioritatilor de dezvoltare sociala;

- asigura aducerea la indeplinire a masurilor de pregatire si interventie pentru situatii de urgenta;

- utilizeaza fondurile special alocate de la bugetul de stat si baza logistica de interventie in situatii de criza;

- asigura realizarea planului de masuri pentru integrare europeana;

- dispune masuri de aplicare a politicilor nationale hotarate de Guvern si a politicilor de integrare europeana;