Prelevarea și transplantul de celule, țesuturi și organe de origine umană de la donatorul decedat

Transplantul de organe este o activitate medicală complexă prin care sunt înlocuite, în scop terapeutic, organe, țesuturi sau celule, din organismul uman,compromise din punct de vedere funcțional, cu structuri similare sănătoase.

Transplantul de organe, țesuturi sau celule presupune prelevarea acestora de la un donator și implantarea lor la un primitor. Prelevarea este recoltarea de organe, țesuturi sau celule umane sănătoase morfologic și funcțional, în vederea realizării unui transplant. Transplantul este implantarea organului, țesutului sau celulelor, în scop terapeutic, în organismul unui om bolnav.

Prelevarea organelor, țesuturilor și celulelor de origine umană se pot face atât

de la donatori vii sau da la donatori decedați.

O componenta a dreptului de dispozitie juridica limitat pe care legea i-l recunoaste persoanei fizice asupra propriului corp este posibilitatea conferita acesteia de a consimti sau de a se opune la prelevarea de celule, tesuturi si organe dupa incetarea sa din viata.

Prelevarea si transplantul de celule, tesuturi si organe de origine umana de la donatorul decedat este reglementata de art.81 C.civ si art.147 din Legea nr. 95/2006, republicata.

Spre deosebire de alte legislatii, care permit asemenea prelevarii de la persoane decedate pe baza unui consimtamant prezumat din absenta unui refuz exprimat, inainte de moarte, de de cujus , noul Cod civil a instituit regula consimtamantului expres.

Textul analizat distinge doua situatii:aceea in care persoana si-a dat acordul, in timpul vietii si aceea in care un asemenea acord lipseste. Pe de alta parte, prevederile sale trebuie corelate cu cele continute de legislatia speciala, la care textul analizat face trimitere.

Persoana fizica isi poate da consimtamantul la prelevarea ce se va realiza dupa deces, prin act autentic si inscrierea sa in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule (art.147, alin.1,pct.5 din Legea nr.95/2006, republicata). Actul autentic la care se refera legiuitorul este o declaratie notariala, care trebuie sa se refere si la organele, celulele sau tesuturile pe care persoana este de acord sa le doneze. Si in acest caz consimtamantul la donare trebuie sa fie animat de intentii altruiste, iar nu de dorinta obtinerii, pentru sine sau pentru altul, de avantaje materiale ori de alta natura.

Consimtamantul dat pentru prelevarea dupa moarte poate fi revocat oricand.Legea nu contine o prevedere expresa in acest sens, dar solutia se desprinde din interpretarea prevederilor art.147 pct.6 din Legea nr.95/2006, republicata, conform carora,, Prelevarea nu se poate face sub nicio forma daca, in timpul vietii, persoana decedata si-a exprimat deja optiunea impotriva donarii, prin act de refuz al donarii.Actul de refuz al donarii va fi prezentat de catre apartinatorii coordonatorului de transplant”. Aceasta forma a textului de lege citat a inlocuit-o pe cea avuta de aceeasi prevedere, care, in redactarea initiala, era in sensul ca refuzul poate fi exprimat prin act juridic inceiat in forma scrisa, care trebuie avizat de medicul de familie.

Legea nu instituie nicio cerinta de forma pentru validitatea actului care contine refuzul la prelevare sau revocarea consimtamantului dat anterior astfel incat apreciem ca acesta poate fi incheiat atat in forma inscrisului sub semnatura privata( de exemplu, refuzul ar putea fi continut de un testament olograf), cat si in forma inscrisului autentic.

Nimeni nu poate consimti la prelevare daca in timpul vietii persoana si-a exprimat refuzul.

Daca persoana nu a consimtit expres la prelevare, dar nici nu si-a exprimat reuzul, dupa decesul sau isi pot da acordul in acest scop persoanele mentionate in partea finala a art. 81 C.civ.: sotul supravietuitor, parintii, descendentii ori rudele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.