Prescripția Tragerii la Răspundere Penală

Introducere

Sarcinile de bază a jurisprudenţei pot fi realizate numai prin respectarea drepturilor şi intereselor legale ale omului. Neîncălcarea drepturilor personalităţii, combinarea armonioasă a intereselor personale şi obşteşti cu cele ale statului e o condiţie nestingherită a unui stat de drept.

Lucrarea de faţă este o încercare de abordare a tematicii “Prescripţia tragerii la răspundere penală”. Astfel, prescripţia răspunderii penale este o cauză care înlătură obligaţia infractorului de a suporta consecinţele comiterii infracţiunii. după ce a trecut un interval de timp prevăzut de lege.

În continuare vor fi analizate caracteristicile generale ale acestei tematici, consultând literatura de specialitate şi luând în consideraţie experienţa specialiştilor în acest domeniu cum ar fi: Alexandru Borodac, Valeriu Bujor, Matei Basarab, A. Boroi, etc.

În lucrare, de asemenea, se formulează definiţia prescripţiei tragerii la răspundere penală formulată de către diferiţi autori, efectele, calculul termenelor, întreruperea şi suspendarea prescripţiei tragerii la răspundere penală.

La elaborarea lucrării de faţă de asemenea au fost consultate actele normative ale Republicii Moldova.

Capitolul I. Caracteristica generală a prescripţiei tragerii la răspundere penală

1.1. Noţiunea de prescripţie

Prescripţia este o cauză care înlătură atât răspunderea penală, cât şi executarea pedepsei, deoarece trecerea timpului, în anumite condiţii, face fie ca legea penală să nu se mai aplice, fie ca sancţiunea aplicată să nu se mai execute.

Pedepsele îşi realizează funcţiile şi îşi ating scopurile dacă se aplică şi se execută cât mai repede de la comiterea infracţiunii. În acest fel i se demonstrează infractorului riscul de a comite infracţiuni, iar opiniei publice i se dă satisfacţie prin promptitudinea şi eficacitatea acţiunii organelor judiciare, şi îi creează un sentiment de siguranţă şi încredere în activitatea acestora.

În practică se pot ivi situaţii când fie aplicarea, fie executarea sancţiunilor nu poate avea loc deoarece infracţiunea sau autorul ei a rămas necunoscut. Ori autorul, deşi cunoscut, nu a fost prins, sau cu toate că a fost judecat şi condamnat a reuşit să dispară, iar pedeapsa nu a fost executată. Datorită acestor împrejurări pot să treacă ani de zile, încât infracţiunea săvârşită să fie uitată de către membrii societăţii ori să nu mai fie suficient de clare împrejurările în care a fost comisă, sau chiar ce infracţiune s-a comis, pericolul ei social să se fi diminuat, infractorul să se fi îndreptat etc. În asemenea cazuri aplicarea ori executarea sancţiunilor nu mai corespunde unor necesităţi sociale, încât se impune iertarea prin stingerea fie a dreptului de aplicare a sancţiunilor, fie a dreptului de a le pune în executare. Nu se înlătură însă caracterul penal al faptei comise şi nici existenţa ca antecedenţă penală a condamnării care s-a prescris.

Prescripţia are o aplicare generală, în sensul că priveşte orice infracţiune şi infractor, cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii care nu se prescriu oricât timp ar fi trecut, datorită gravităţii lor deosebite.

Ea operează din oficiu, adică nu este nevoie să fie cerută de către cel interesat, şi deplin drept din momentul împlinirii ei, nu de la data când este reţinuta de organele judiciare.

Prin prescripţia tragerii la răspundere penală se înţelege expirarea unor anumite termene din ziua săvârşirii infracţiunii datorită cărora persoana vinovată este liberată de răspundere penală . Prof. A. Boroi desemnează noţiunea de prescripţie a răspunderii penale ca fiind acea cauză de stingere a obligaţiei infractorului de a suporta consecinţele penale ale faptei săvârşite, ca efect al trecerii unui interval de timp, anume determinat prin dispoziţii legale. Iar Prof. dr. Matei Basarab notează că prescripţia răspunderii penale este o cauză care înlătură obligaţia infractorului de a suporta consecinţele comiterii infracţiunii. după ce a trecut un interval de timp prevăzut de lege.