Președintele României

PREȘEDINTELE ROMÂNIEI

Președintele României este șeful de stat al României. El are rolul de a reprezenta statul român în relațiile internaționale. Conform Constituției, este garantul independenței naționale, veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. De asemenea, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

1. Statutul constituțional al Președintelui României

- Președintele României este unul din cei doi sefi ai executivului. Constituția României consacră un executiv bicefal, cu doi șefi, în care unul este Președintele României, iar celalalt este Guvernul. Rolul Președintelui României de șef al executivului este mai atenuat decât al Guvernului, esențiale fiind celelalte dimensiuni ale statutului sau constituțional;

- Președintele României este reprezentantul statului român pe plan extern și intern;

- Președintele României este garantul independenței naționale, al unității și al integrității naționale a țării. În acest sens avem în vedere art. 92 din Constituție referitor la atribuțiile șefului statului în domeniul apărării.

- Președintele României are rol activ de a veghea la respectarea Constituției. Astfel, înainte de promulgare, el poate ataca la Curtea Constituțională legile organice și ordinare pentru motive de neconstituționalitate potrivit art. 146 lit. a din Constituție.

- Președintele României exercita funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate contribuind la asigurarea unui climat juridic stabil și la respectarea principiilor constituționale și legale specifice statului de drept (art. 80 alin. 2 din Constituție).

2. Atribuțiile Președintelui

2.1 Atribuții legislative:

- promulgarea legilor;

- semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;

- dreptul de veto - poate propune întoarcerea unei legi în parlament pentru verificare, o singură dată;

- posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea legilor sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituțională.

2.2 Atribuții privind organizarea și funcționarea puterilor publice:

- prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale națiunii;

- consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită;

- participarea la unele ședințe ale Guvernului;

- organizarea referendumului în probleme de interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

2.3 Atribuții cu privire la numirea sau revocarea altor autorități publice:

- dizolvarea Parlamentului, în condițiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;

- desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru;

- numirea Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;

- revocarea sau numirea unor miniștri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, la propunerea primului ministru;

- numirea a trei judecători la Curtea Constituțională;

- numirea în funcție a magistraților;

- numiri în anumite funcții publice;

- acordarea gradelor de mareșal, de general și de amiral etc.

2.4 Atribuții în domeniul apărării și ordinii publice:

- declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate;

- instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, parțiale sau totale;

- Președintele este șeful armatei.

2.5 Atribuții de domeniul politicii externe:

- încheierea tratatelor negociate de Guvern și supunerea spre ratificare Parlamentului;

- acreditarea și rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanților diplomatici ai României;

- aprobarea înființării, desființării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice;

- acreditarea în România a reprezentanților diplomatici ai altor state;

- organizarea ambasadelor romanești în străinătate

- reprezintă România în Consiliul European.