Prevederile Normativelor Uniunii Europene și ale Normativelor Interne

1. Introducere

Tratatul consolidat de la Nisa, intrat în vigoare în 01.02.2003, în articolul 150, specifică obligaţia Comunităţii Europene de a implementa politici de formare profesională care să susţină şi să completeze acţiunile Statelor Membre, respectând în totalitate responsabilitatea acestora de organiza şi de a stabili conţinutul formării profesionale.

Atribuţiile Comunităţii se referă la:

- facilitarea adaptării la schimbările industriale, în special prin formare profesională şi recalificare;

- îmbunătăţirea formării profesionale iniţiale şi continue pentru facilitarea integrării şi a reintegrării pe piaţa muncii;

- facilitarea accesului la formare profesională şi încurajarea mobilităţii instructorilor şi a participanţilor, în special a celor tineri;

- stimularea cooperării pe partea de formare între companiile şi instituţiile din domeniul educaţiei şi al formării;

- dezvoltarea schimburilor de informaţii şi experienţă pe probleme comune ale sistemului de formare ale Statelor Membre.

Tratatul de la Lisabona, semnat în 13.12.2007, aflat în curs de ratificare, în art. 2E litera (e), care stabileşte competenţele Uniunii Europene, specifică faptul că Uniunea poate îndeplini acţiuni care să le susţină, să le coordoneze sau să le suplimenteze pe cele ale Statelor Membre cu privire la educaţie, formare profesională, tineret şi sport.

Strategia de la Lisabona, revizuită şi adoptată în 12.04.2005, prevede ca obiectiv principal: Uniunea Europeană să devină cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de creştere economică susţinută cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu mai mare coeziune socială, având în vedere prezervarea mediului înconjurător pentru generaţiile viitoare. În plus, în cadrul liniilor directoare de implementare se specifică direcţiile detaliate de acţiune care trebuie întreprinse, respectiv:

a) linia directoare nr. 23 prevede creşterea şi lărgirea investiţiilor în capitalul uman prin, inclusiv, strategii eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, accesibile pentru oricine, în şcoli, companii, autorităţi publice, cămine, în conformitate cu acordurile Europene, incluzând stimulentele şi mecanismele de împărţirea costurilor adecvate, cu o viziune de intensificare a participării la formarea continuă şi cea de la locul de muncă, pe durata întregului ciclu de viată, mai ales pentru muncitorii slab calificaţi şi cei în vârstă;

b) linia directoare nr. 24 prevede adaptarea sistemelor de educaţie şi de formare ca răspuns la noile cerinţe de competenţe, prin:

• Creşterea şi asigurarea atractivităţii, deschiderii şi calităţii standardelor de educare şi formare, lărgind furnizarea oportunităţilor de educaţie şi formare, asigurând platforme de învăţare flexibile şi sporind posibilităţile de mobilitate a studenţilor şi participanţilor la formare;

• Uşurarea şi diversificarea accesului tuturora la educaţie şi formare şi la cunoştinţe prin mijloace referitoare la organizarea timpului de muncă, servicii de susţinere a familiei, ghidare vocaţională şi, dacă este cazul, noi forme de împărţire a costurilor;

• Adaptarea la cerinţele pentru noile nevoi ocupaţionale, competenţe cheie şi aptitudini viitoare prin îmbunătăţirea definirii şi transparenţei calificărilor, recunoaşterii lor efective şi a validării învăţării non – formale şi informale

2. Normativele Uniunii Europene cu privire la formarea profesională – Decizia 1720/2006 a Consiliului Europei stabilind un program în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii.

Am făcut această introducere pentru a prezenta pe scurt cadrul general stabilit de Uniunea Europeană referitor la formarea profesională şi importanţa pe care aceasta o are în politicile actuale de dezvoltare ale acesteia, ţinând cont inclusiv de cele două valuri de aderări care au avut loc în 2004 şi 2007 şi disparităţile economice şi sociale implicate.

Legislaţia Uniunii Europene în domeniul relaţiilor de muncă nu are prevederi exprese referitoare la formarea profesională, dar în domeniul Educaţional există Rezoluţii şi Decizii ale Consiliului Europei adresate direct formării profesionale. În plus, formarea profesională, a angajaţilor proprii, de către companii, este unul din puţinele domenii exceptate de la obligaţia de notificare, din punctul de vedere al utilizării fondurilor publice, cu titlul de ajutor de stat, aspect care constituie un avantaj major pentru implementarea proiectelor de acest tip de către operatorii economici din domeniul privat.

În continuare nu doresc să prezint o listă a reglementărilor cu privire la formarea profesională, deoarece este foarte lungă şi marea lor majoritate sunt în curs de revizuire prin prisma noilor linii directoare ale Strategiei de la Lisabona, adoptate în 12.04.2004, şi a Tratatului de reformă de la Lisabona, aflat în curs de ratificare.

Am să prezint extrase din Decizia 1720/2006 a Consiliului Europei stabilind un plan de acţiune în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii, care defineşte formarea profesională, pentru a evidenţia anumite aspecte care se regăsesc în Codul Muncii în vigoare în România (Legea 53/2003 cu modificările şi completările ulterioare) şi în Ordonanţa de urgenţă 129 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea 375/2002) privind formarea profesională adulţilor.

Preambulul Deciziei 1720/2006 subliniază faptul că Declaraţia de la Bologna din 19.06.1999, semnată de 29 de Miniştri ai Educaţiei din ţările europene, inclusiv România, stabileşte un proces interguvernamental îndreptat spre crearea unei „Arii Europene de Educaţie Înaltă” până în 2010 care solicită sprijin la nivel comunitar. Misiunea strategică a Uniunii Europene stabilită în Consiliul European de la Lisabona din 2000, evidenţiat în introducere, a determinat Consiliul Educaţional să întreprindă o analiză generală a scopurilor viitoare concrete ale sistemului educaţional, punând accentul pe problemele şi priorităţile comune, păstrând însă diversitatea naţională. De asemenea, se declară că o societate avansată bazată pe cunoaştere reprezintă cheia pentru rate mai mari de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă, iar educaţia şi formarea profesională sunt priorităţile esenţiale ale Uniunii Europene în vederea atingerii obiectivelor stabilite în Consiliul de la Lisabona.