Prevenirea consumului de droguri

Capitolul 1. Organisme internaționale și europene cu atribuții de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri

Pe măsură ce criminalitatea organizată, în general, și traficul de droguri, în special, au câștigat și câștigă tot mai mult teren, a fost necesară intervenția tot mai hotărâtă a statelor de drept pentru contracararea acestui fenomen nociv care tinde din ce în ce mai serior să devină un mod de viață, în anumite condiții și pentru anumite categorii de persoane. Orice intervenție eficientă în condițiile date presupune crearea unui cadru juridc corespunzător și a unui cadrul instituțional adecvat. Acestea sunt, de altfel, și motivele pentru care, în cele ce urmează ne vom ocupa de aceste aspecte.

Ca mijloace juridice, statele au la dispoziție convențiile, sau tratatele bilaterale, zonale sau multilaterale cu caracter de reciprocitate.

Pentru combaterea eficace a criminalității organizate, statele trebuie să depășească codul de tăcere și intimidare. Acestea trebuie să examineze posibilitatea recurgerii la tehnici viabile de strângere de probe, cum ar fi: supravegherea electronică, operațiunile clandestine și livrările supravegheate, când aceasta este prevăzută în legislația națională și cu deplina respectare a drepturilor individuale și,în special, a dreptului la resctul vieții private și sub rezerva, dacă este cazul a unei supervizării judiciare. Importante sunt măsurile vizate să încurajeze membrii organizațiilor criminale să coopereze și să depună mărturie, prin programe de protecție a martorilor și familiilor, în limitele impuse de legislația națională, beneficiind de tratament mai favorabil, ca recompensă pentru colaborarea în derularea cercetărilor și judecății.

Statele trebuie să se străduiască,atunci când este justificat, să creeze celule speciale de cercetare și să le doteze pentru cunoașterea aprofundată a trăsăturilor structurale și a metodelor de funcționare a grupurilor ciminale organizate. Statele, trebuie de asemenea, să se străduiască să asigure membrilor acestor celule formarea și resursele necesare, în scopul ca aceștia să își poată concentra eforturile asupra strângerii și analizei informațiilor asupra criminalității transnaționale organizate .

Organizația Națiunilor Unite și organizațiile mondiale și regionale competente trebuie, dacă este necesat, să pună la punct modele și directive practice în materie de drept material și de drept procesual bazându-se pe experiența și cunoștințele specializate ale statelor și pe contribuțiilor organizațiilor interesate. ONU și aceste organizații trebuie, de asemenea să ajute statele, la cererea lor, să examineze și să evalueze legislația lor, să planifice și să întreprindă reforme, ținând cont de practicile existente și tradițiile culturale, juridice și sociale.

Sarcina de a conduce lupta internațională împotriva traficului și consumului ilicit de droguri revine diferitelor organisme și instituții, din care o parte au fost create special în acest scop, iar altele intervin în acest domeniu prin competențele pe care le au.

Organizația Internațională de Poliție Criminală - OIPC - Interpol- , creată în anul 1956, instrument de bază în lupta crimei organizate internaționale, care înlocuia Comisia Internațională de poliție criminală înființată în anul 1923, are ca obiectiv facilitarea coordonării și asistenței reciproce între serviciile de poliție, în materie de reprimare și prevenire a criminalității. În privința traficului de droguri, OIPC - Interpol, prin subdivizia Stupefiante, desfășoară o colaborare permanentă cu Consiliul Cooperării Vamale, agenții săi fiind specializați pe acțiuni de prevenire a treficului de droguri. În acest sens Interpol coordonează operațiuni specifice polițienești la nivel internațional, cooperând cu polițiile celorlalte state în anihilarea rețelelor internaționale de traficanții de droguri .

Capitolul 2. Asistența și tratamentul dependenței de droguri

Secțiunea 1. Asistența integrată a consumatorilor de droguri

Eric Broekaert, profesor la Universatea din Gent - Belgia, arăta în anul 2000, în cadrul unui simpozion Internațional asupra Tratamentului Abuzului de droguri, necesitatea dezvoltării unui sistem care să integreze toate tipurile de servicii oferite consumatorilor și dependenților de droguri, sistem care să funcționeze ca un continuum de servicii a cărui finalitate să fie reprezentată de redarea către societate a unei persoane foste dependente de droguri, recuperată și capabilă să își construiască o viață autonomă și dependentă .

În unele țării din Europa, ca de exemplu, Germania, Olanda, Norvegia, Belgia, s-a încercat în ultimul deceniu o reorganizare a serviciilor din domeniul asistenței bolnavilor psihici și a dependenților de droguri. Instituțiile care oferă servicii în acest domeniu și-au propus dezvoltarea unui sistem de tratament integrat individualizat în funcție de specificul grupului țintă al beneficiarilor. În acest fel se dorea pe de o parte, să se răspundă într-o manieră cât mai completă multiplelor nevoi ale beneficiarilor serviciilor, iar pe de altă parte să se îmbunătățească cooperarea și coordonarea între sau dintre servicii oferindu-se astfel o asistență comprehensivă și continuă .

Conceptul de sistem integrat de tratament a fost implementat în unele țări din Europa având rezultate satisfăcătoare în gestionarea multiplelor probleme ale consumatorilor de droguri. Acest concept reprezintă de asemenea modalitatea efectivă de combinare a serviciilor, adesea fragmentate, aflate la dispoziția consumatorilor de droguri . Termenul de sistem integrat de tratament constituie un nou concept, apărut și dezvoltat în urma dezbaterilor privind contradicțiile dintre serviciile de tip „drog 0” și cele de menținere prin substituție cu metadonă și diminuare a riscurilor asociate consumului de droguri, fiind văzut ca o alternativă viabilă în asistarea dependenților. Conceptul de sistem integrat de tratament pune în discuție aspectele organizatorice privind reunirea metodelor de soluționare (tratament) și a problemelor cauzate de consumul de substanțe.