Prevenirea și Combaterea Terorismului

1. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

În plan general internaţional, lumea este profund marcată de acţiunile iraţionale ale unor forţe care promovează terorismul ca mijloc de divizare a comunităţii internaţionale, de slăbire a stabilităţii mondiale, de insecuritate ce pot genera evoluţii imprevizibile.

La acest început de mileniu, terorismul reprezintă un pericol viabil deosebit de grav pentru securitatea indivizilor şi statelor.

Terorismul, flagel internaţional alături de un alt flagel –cel al foametei şi sărăciei– constituie azi şi va constitui în viitor una din marile rele ale lumii contemporane.

Proporţiile terorismului au devenit alarmante, atrăgând atenţia întregii lumi. Omenirea contemporană este îngrozită şi adesea neputincioasă faţă de actele de terorism care pun în pericol valorile materiale spirituale şi ceea ce este şi mai grav, suprimă viaţa unor persoane adesea inocente.

În epoca contemporană, după cel de-al doilea război mondial, în contextul declanşării şi adâncirii războiului rece s-au comis o serie de acte teroriste situate la apogeul gravităţii, soldate cu asasinate care aveau să atragă atenţia lumii întregi. Un număr de peste 20 de lideri politice şefi de state şi de guverne, aveau să cadă victimă actelor de violenţă.

2. TERORISMUL COMPONENTĂ A CRIMEI ORGANIZATE

Fenomenul de crimă organizată este folosit pentru desemnarea unei diversităţi de grupuri de infractori constituite şi structurate în ideea înfăptuirii unei activităţi infracţionale conspirate continue şi relativ complexe , având ca finalitate obţinerea unor profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate.

În arsenalul acestor grupări infracţionale se regăsesc în diferite proporţii , folosirea violenţei, coruperea oficialităţilor publice, şantajul şi chiar acţiuni aparent legale, dar care urmăresc scopuri cu caracter delictuos.

Organizaţiile criminale constituite pe teritoriul unei ţări îşi formează de regulă, legături cu indivizi afacerişti sau chiar grupări din alte ţări, dispuse într-o anumită zonă geografică, îşi internaţionalizează acţiunile criminale după anumite strategii bine conturate.

Escrocarea forţei de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, omorul, răpirea de persoane, şantajul, prostituţia, contrabanda, contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, corupţia, reprezintă capitole de bază ale activităţilor criminale, profiturile fiind canalizate spre alte afaceri legitime, prin sisteme complicate de spălare a banilor.

În concepţia Interpol organizaţiile criminale ar putea fi împărţite în :

1. Familiile mafiei , în care se regăsesc , de regulă, structurile ierarhice, norme interne de disciplina, un cod de conduită şi o anume diversitate de activităţi ilicite ( carteluri columbiene ale drogurilor, bandele de motociclişti ).

2. Organizaţiile profesionale ai căror membri se specializează în una sau doua tipuri de activităţi ( traficul de maşini furate , laboratoarele clandestine pentru fabricarea drogurilor , imprimerii clandestine de monadă falsă, răpire de persoane pentru răscumpărare , jafuri organizate etc. )

3. Organizaţiile criminale etnice ca rezultat al unui concurs de împrejurări cum ar fi : imensa dispariţie a nivelurilor de viaţă; severitatea excesiva a procedurilor de imigrare; expansiunea geografică; slăbiciunea legilor ( „ Triadele” – societăţi criminale chineze , „ Yakuza” grupuri japoneze, Kastataris – grupuri jamaicane si altele )

4. Organizaţiile teroriste internaţionale , care practică asasinatele, deturnări de avioane, răpiri de persoane etc. sub diferite motivaţii ( politice , militare , religioase sau rasiste ).

5. Reciclarea banilor, fenomen internaţional cu o clientelă variată; vânzători stânjeniţi de milioane de dolari lichizi, obţinuţi din afaceri ilicite, oameni de afaceri care încearcă sa se sustragă de la impozite, deţinători de fonduri obscure destinate corupţiei şi mituirii, oameni obişnuiţi care încearcă să-şi ascundă capitalurile.

Analiza datelor şi informaţiilor obţinute, pune în evidenţă că majoritatea grupurilor infracţionale care au atins un nivel de maturizare compatibil cu crima organizată, prezintă următoarele principii organizatorice :

3. Stabilirea unităţii infracţionale;

4. Liderul şi ierarhia subordonării;

5. Sistemul de neutralizare al mecanismelor controlului social;

6. Preocuparea de a corupe persoane responsabile din sfera sistemului apărării de drept;

7. Apărarea severă a principiului conspirativităţii;

8. Planificarea activităţilor infracţionale;

9. Specializarea decurgând din împărţirea funcţiilor;

10. Concentrarea scopului principal al activităţii infracţionale in afaceri ilegale, spălarea banilor murdari , investirea acestora in activităţi economice oficiale;

11. Un pericol social extrem îl reprezintă folosirea mijloacelor financiare obţinute pe căi ilegale în scopuri politice;

12. Un element de ultimă oră îl reprezintă informatizarea ca indiciu al gradului avansat al sistemului crimei organizate.

Crima şi terorismul internaţional vor constitui şi pentru mileniul III, una din marile probleme ale lumii contemporane.

3. TERORISMUL – CONCEPT, CAUZE, FACTORI ŞI MECANISME IMPLICATE ÎN DINAMICA FENOMENULUI TERORIST

Terorismul reprezintă ansamblul acţiunilor şi ameninţărilor credibile cu acţiuni ilegale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele caracteristici esenţiale :

a) sunt angajate premeditat de către indivizi sau diverse tipuri de structuri sociale, motivate de concepţii şi atitudini radical ostile faţă de alte entităţi, de percepţia că în raporturile cu acestea s-au configurat situaţii intolerabile şi de voinţa de a acţiona împotriva lor în modalităţi extreme

b) uzează de mijloace şi metode violente şi/sau destructive, acumulate respectiv deprinse programatic

c) au ca ţinte directe indivizi şi/sau factori materiali importanţi pentru susţinerea vieţii sociale

d) îşi propun în mod deliberat diseminarea pe scară largă a unor stări de anxietate, nesiguranţă, teamă şi panică, sens în care sunt organizate şi derulate astfel încât să li se asigure un impact psihologic maximal şi să inducă publicului percepţia scopurilor de fond urmărite, precum şi atitudini/comportamente sociale favorabile acestora

e) au obiective explicit sau implicit politice, vizând ca finalitate, influenţarea unei entităţi – cel mai adesea o autoritate constituită – aflate, de regulă, dincolo de indivizii direct afectaţi sau ameninţaţi

f) sunt derulate în afara stării de război sau în afara ariei de aplicabilitate a legilor războiului, în caz de conflict armat.