Principii Fundamentale ale Dreptului

Introducere

Principiile fundamentale ale dreptului sunt reguli de bază ce stau la temelia sistemului de drept al unei societăți și se regăsesc în mod specific în ramurile juridice care compun dreptul precum și în normele juridice care alcătuiesc acele ramuri.

Principiile fundamentale se desprind din normele juridice.

Profesorul Șantai apreciază ca principii ale dreptului românesc următoarele:

1. principiul exercitării suverane de către popor a puterii de stat prin organele sale reprezentative, în interesul întregii societăți;

2. principiul pluralismului politic, potrivit căruia în țara noastră funcționează mai multe partide politice;

3. principiul separației puterilor în stat în sensul că realizarea puterii revin celor trei mari sisteme de autorități publice independente unele față de altele dar cu posibilități reciproce de control;

4. principiul egalității juridice a tuturor cetățenilor atât între ei cât și în fața legii inclusiv a organelor de stat, indiferent de rasă, sex, religie, vârstă, naționalitate etc;

5. principiul depline protecții juridice a drepturilor cetățenești pe care autoritățile publice sunt obligate să le respecte și să le protejeze (egalitatea în drepturi a cetățenilor);

6. principiul umanismului juridic, exprimat în scopul, felul și limitele răspunderii juridice prin care se urmărește reeducarea și reintegrarea socială;

7. principiul apărării ordinii de drept și a legalității în conformitate ca care toate subiectele de drept au îndatorirea fundamentală de a respecta legea și toate celelalte acte juridice întemeiate pe ea.

Principiile fundamentale ale dreptului trebuie privite ca fiind “idei de bază ce se găsesc în întreaga legislație a României ca stat de drept, în curs de consolidare”. Altfel spus, principiile fundamentale ale dreptului se constituie în spiritul ideii de justiție și exprimă elementele de conținut cele mai importante ale dreptului.

Formularea principiilor fundamentale ale dreptului se realizează pe planul teoriei generale a dreptului și sunt consacrate de Constituție și de regulă, de legi de sinteză (codurile).

Intră în această categorie: principiul democrației, principiul egalității în fața legii, principiul legalității, principiul separației puterilor în stat.

Cum dreptul civil ca ramură de drept este un subsistem al sistemului de drept național român, principiile fundamentale ale sistemului sunt, în același timp, și principiile fundamentale ale subsistemului (dreptul civil).

Pornind de la definiția principiilor fundamentale ale dreptului, se poate considera că principiile fundamentale ale dreptului civil sunt “idei călăuzitoare pentru întreaga legislație civilă” . Altfel spus, principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei de bază care privesc instituțiile aparținătoare dreptului civil, independent de faptul că în cazul unor asemenea instituții acționează cu nai multă intensitate iar, în cazul altora, cu o intensitate mai mică.

Pot fi considerate principii fundamentale ale dreptului civil:

a) principiul proprietății;

b) principiul egalității în fața legii civile;

c) principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale;

d) principiul ocrotirii drepturilor subiective și al garantării lor.

Consacrarea acestora se realizează în cadrul normelor de drept civil, motiv pentru care analiza lor cade în zona de acțiune a științei dreptului civil.

1. Principiul proprietății

Dreptul de proprietate a fost considerat, peste tot și în toate timpurile ca fiind principalul drept real al omului și, conținând imensa majoritate a regulilor care cârmuiesc drepturile reale, prototipul acestora.

Ca principiu fundamental al dreptului civil, principiul proprietății este consacrat de Codul civil român, de alte izvoare de drept, dar dispozițiile cu cea mai mare forță juridică ce-i asigură consacrarea sunt cele cuprinse în disp. art. 41 și 135 din noua Constituție a României. Desigur, potrivit este să se considere că acest principiu este consacrat de Constituție și dezvoltat de Codul civil și alte acte normative.

Astfel, în art. 480 C.civil se prevede: “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.