Principiile Comunitare care Stau la Baza Achizițiilor Publice

Contractul de achiziţie publică este un contract cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Contractul de achiziţie publică include şi categoria contractului sectorial. Prin contract sectorial se întelege contractul de achiziţie publică care se atribuie în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică: apă; energie; transport; postă.

Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 34/2006, contractele de achiziţie publică sunt:

a) contractele de lucrări;

b) contractele de furnizare;

c) contractele de servicii.

Cadrul legal naţional general al materiei este dat de prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.

Principalele actele normative de modificare şi completare a O.U.G. nr. 34/2006 sunt:

1. O.U.G. nr. 72/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice,

2. O.U.G. nr. 19/2009 privind unele masuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice,

3. O.U.G. nr. 228 din 30 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

4. OUG 143/2008 pentru modificarea şi completarea OUG 34/2006,

5. OUG 94/2007 pentru modificarea şi completarea OUG 34/2006,

6. Legea 128/2007 pentru modificarea şi completarea OUG 34/2006,

7. Legea 337/2006 pentru aprobarea OUG 34/2006 .

Legislaţia europeană în materia achiziţiilor publice:

- Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene,

- CPV - Regulamentele (CE) privind Vocabularul comun al achiziţiilor publice,

- Formulare standard - Regulamentul (CE) NR. 1564/2005 al Comisiei din 7 septembrie 2005,

- Directiva 92/13/CEE a Consiliului Comunităţilor Europene,

- Directiva 89/665/CEE a Consiliului Comunităţatilor Europene,

- Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene,

- Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europen.

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).

Ca urmare a dobândirii calităţii de stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, România, pentru a deveni parte integrantă a spaţiului de libertate economică, securitate şi justiţie, are obligaţia implementării politicilor comunitare.

Dimensiunea acestui sector economic este estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene.

Legislaţia europeană a încurajat şi încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. De asemenea, legislaţia europeană conţine prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile.

Directivele europene (17/2004/CE şi 18/2004/CE împreună cu directivele 1989/65/CEE şi 92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificării cadrului legislativ existente şi pentru stimularea utilizării procedurilor electronice.

La nivel internaţional, Achiziţiile Publice sunt exceptate de la regulile de bază ale Organizaţiei Comerţului Internaţional (WTO). În completarea documentelor EU, 12 ţări au semnat şi acordul WTO asupra procedurilor de achiziţii guvernamentale.

Sistemul achiziţiilor publice este o parte importantă a realităţii juridico-economico-tehnice a societăţii româneşti.

Achiziţiile publice reprezintă un set de reglementări, norme şi proceduri prin care se angajează în economie banii publici.

Tot ce se cumpără din bani publici înseamnă achiziţie publică. În lipsa unei definiţii legale a achiziţiilor publice, le putem defini ca fiind procesul de a obţine produse, servicii şi/sau lucrări în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Legea-cadru din domeniul achiziţiilor publice este OUG nr. 34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006.

Achizitiile publice reprezinta una dintre activitatile cele mai sensibile ce se desfasoara la nivelul administratiei publice, ca si al institutiilor si intreprinderilor care functioneaza in sectorul public, si aceasta din cel putin trei puncte de vedere:

● se cheltuiesc “bani publici”, a caror alocare presupune respectarea anumitor cerinte: transparenta, tratamentul egal, proporţionalitate etc.

● decizia apartine unor “decidenti alesi” care in mod permanent sunt supusi unei duble presiuni (din partea alegatorilor si din partea profesionistilor).

● aparent principiile de eficienta si eficacitate capata sensuri aparte daca avem in vedere faptul ca “proprietatea publica” nu stimuleaza eficienta ci “castigul”.

Legislatia europeana in domeniul achizitiilor de bunuri, servicii, lucrari si utilitati a fost recent revizuita si simplificata. Uniunea Europeana a trasat o serie de reguli care acum se aplica si Romaniei in virtutea obligatiilor bilaterale asumate prin programul de aderare la UE.

In luna aprilie 2006, s-a adoptat noul cadru legislativ in sistemul achizitiilor publice mult mai eficient, care permite participarea Romaniei la Piata unica europeana, prin elaborarea Ordonantei de Urgenta nr.34, privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune lucrari si a contractelor de concesiune servicii.