Principiile constituționale ale organizării administrației publice locale

I. INTRODUCERE

Motivul pentru care am ales acest domeniu de master, mai cu seama Drept Public, are la

bază, în principiu, aprofundarea cunoștințelor în domeniul administrației publice locale în

vederea atingerii unor performanțe mai bune în exercitarea funcției pe care o desfășor în cadrul

unei instituții publice locale, în funcția de consilier juridic.

În acest sens, alegerea temei cu privire la principiile constituționale care stau la baza

organizării administrației publice locale are ca scop evidențierea faptului că orice instituție,

pentru a avea o credibilitate în acțiunile interprinse trebuie să se conformeze legilor în vigoare,

mai cu seama legii fundamentale, piatra de temelie a tuturor instituțiilor statului.

Ioan Muraru1 descrie constituția ca fiind: ”Legea fundamentală a unui stat, constituită

din norme juridice, investite cu forță juridică supremă și care reglementează acele relații sociale

fundamentale care sunt esențiale pentru instaurarea, menținerea și exercitarea puterii politicii a

poporului”.

Un caracter de noutate în conceperea temei are la bază principiile constituționale în

corelație cu prevederile noului Cod Administrativ, adoptat prin O.U.G.nr.57/2019, cod ce

reglementează cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și insituțiilor

administrației publice.2

II. NOȚIUNI GENERALE DESPRE ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ,

PRINCIPII DE BAZĂ ȘI LIMITE CONSTITUȚIONALE

În Constituția României sunt consacrate principiile Administrației publice locale care au

stat la baza întemeierii unității administrativ-teritoriale, și anume: principiul descentralizării,

autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.3Aceste principii sunt menționate și în

noul Cod Administrativ, ca principii specifice, la care se adaugă și următoarele principii, având

caracter de noutate4: principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes

local deosebit; principiul eligibilității autorităților administrației publice locale; principiul

cooperării; principiul responsabilității și principiul constrângerii bugetare. Noul Cod, în schimb,

nu mai prevede două principii importante, și anume principiul deconcentrării și pe cel al

posibilității folosirii limbii materne de către cetățenii aparținând unei minorități naționale având

o pondere semnificativă, în raporturile cu administrația publică precum și cu serviciile publice

1 I.Muraru, Drept Consituțional și insituții politice, Editura Actami, București, 1997, p.50

2 V.Vedinaș, Codul administrativ adnotat Noutăți. Examinare comparativă Note explicative, Partea I, Titlul I,

Dispoziții generale;

3 Constituția României, în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a

fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma

aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 767 din data

de 31 octombrie 2003;

4 V.Vedinaș, Codul administrativ adnotat Noutăți. Examinare comparativă Note explicative, Partea a III a, Titlul I,

p.69

4

deconcentrate ale administrației centrale de specialitate. Această reglementare se regăsește în

noile prevederi ale Art.94 alin.(2) din Cod dar sub alt aspect, îndepărtându-se de concepțiile

prevăzute în Constituție și nu sub formă de principiu.

Principiile generale aplicabile administrației publice, reglementate în noul Cod

Administrativ, sunt:

- Principiul legalității;

- Principiul egalității;

- Principiul transparenței;

- Principiul proporționalității;

- Principiul satisfacerii interesului public;

- Principiul imparțialității;

- Principiul continuității;

- Principiul adaptabilității.

Aceste principii au fost reglementate sub o formă diferită față de alte acte normative

anterioare.”Unele dintre ele se regăseau consacrate doar ca principii aplicabile în materii

distincte ale administrației publice”.( )Unele dintre aceste principii sunt reglementate în

Constituție, de o manieră expresă sau implicită. De exemplu, principiul legalității este prevăzut

în art.1 alin (5) , care consacră caracterul obligatoriu al respectării Constituției, a supremației

și a legilor5.

În cuprinsul Constituției din anul 1991, revizuită în anul 2003, noțiunea de ”autoritate

publică” este folosită în două accepțiuni, raportat la dispozițiile Titlului al II-lea (Drepturile,

libertățile și îndatoririle fundamentale) și, respectiv, ale Titlului al III-lea (Autoritățile publice).6