Principiile de bază ale succesiunilor

Notiuni introductive

Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate, catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa.

Totodata, succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale.

In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau, precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament, succesiunea se numeste testamentara.

Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa, bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament).

De aici, nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii,256 sau cand desi defunctul a lasat testament, mostenirea se transmite potrivit legii.( Spre exemplu, defunctul a lasat testament, însa acesta nu cuprinde dispozi?iuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral , ci numai alte dispozitiuni referitoare bunaoara la funeralii, sau la înlaturarea de la succesiune a unor rude)

Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste "de cuius", prescurtare a formulei romane "is de cuius succesione agitur" (cel despre a carui succesione este vorba). Daca transmiterea se face in temeiul unui testament, dispunatorul se numeste testator, in vreme ce in cazul succesiunii legale, de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu, defunct.

Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc "succesori", "mostenitori" sau "erezi" ( din latinescul "heredes sui") in cazul succesiunii legale, si legatari in cazul succesiunii testamentare. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune, dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni, se numesc succesibili.

Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala.

In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. In vreme ce primele constituie activul succesoral, obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. Prin succesiune se transmit atat activul, cat si pasivul succesoral.

Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice.

Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca), constituie momentul deschiderii succesiunii.

In egala masura, prezinta importanta nu numai data, ci si locul deschiderii succesiunii. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea, neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine, atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara, locul deschiderii succesiunii este cel din tara, in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii.

Caracterele juridice ale transmiterii succesorale.

Transmiterea mostenirii, indiferent de felul ei, are urmatoarele patru caractere juridice specifice:

1. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa), deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice.

Fireste prin "moarte" urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca

2. Succesiunea este o transmitere universala, intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica, deci ca o universalitate juridica.258

Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui, caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala, (cu titlu universal), sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).

3. Succesiunea este o transmitere unitara, in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor.