Principiile Dreptului Comerțului Internațional

1. Noţiuni introductive

Analiza stadiului actual al relaţiilor comerciale şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională, demonstrează că la baza dreptului comerţului internaţional se află un set de principii între care există interdependenţă, care prin conţinutul lor călăuzesc procesul de elaborare şi aplicare a normelor juridice care guvernează raporturile sociale ce se nasc, modifică sau sting în acest domeniu caracterizat printr-un dinamism tot mai accentuat (calitativ şi cantitativ).

Practica comerţului internaţional precum şi serie de convenţii internaţionale în această materie, la care România a aderat , au stabilit un set de principii , care sunt aplicabile în lipsa unui drept uniform, după cum urmează:

• principiul libertăţii comerţului;

• principiul concurenţei loiale;

• principiul legalităţii juridice;

• principiul libertăţii convenţiilor;

• principiul bunei-credinţe.

Din analiza acestor principii rezultară fără echivoc că acestea se manifestă într-o strânsă interdependenţă, iar încălcarea oricăruia dintre ele poate determina consecinţe negative în planul stabilităţii şi evoluţiei relaţiilor comerciale internaţionale.

2. Principiul libertăţii comerţului

Libertatea comerţului nu este un drept acordat comercianţilor de a face ce vor, ci de a respecta un set de reguli, astfel în cât să se evite "privilegii exclusive" şi "practicile monopoliste", recunoscând subiectelor de drept posibilitatea de a desfăşura orice operaţiuni comerciale inclusiv de a alege liber modalităţile de soluţionare a eventualelor litigii dintre ele, în limita dispoziţiilor imperative a legilor naţionale.

Constituţia României, prin dispoziţiile art. 134 al. 2 lit. a consacră în mod expres acest principiu ce constituie o obligaţie economică fundamentală a statului, iar preambulul Acordului privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, la care România a aderat prin Legea nr. 133/1994, a impus cu claritate liberalizarea comerţului.

Pe plan internaţional, în condiţiile apariţiei fenomenului globalizării şi adâncirii interdependenţelor economice dintre statele lumii, se impune ca fiecărui participant să i se asigure condiţii minimale de a ocupa un loc cât mai favorabil în diviziunea mondială a muncii prin înlăturarea oricăror bariere şi discriminări în calea schimbului liber precum şi prin înlăturarea măsurilor protecţioniste de natură vamală şi fiscală.