Principiile Dreptului European

1. Principiile dreptului comunitar. Aspecte introductive

Principiile generale ale dreptului european se impun, în primul rand, datorita caracterului de noutate a dreptului european care se afla înca în etapa consolidarii sale, in raport de ordinea interna a fiecarui stat care cunoaste o lunga perioada de sedimentare.

Nu este necesar, însa, ca ele sa fie expres enuntate, ci numai sa fie acceptate chiar în diverse forme, precum în cazul încorporarii în legea fundamentala nationala, în legi ordinare, în practica jurisdictionala, etc.

În literatura de specialitate, noţiunile de principii generale de drept şi dreptul jurisprudenţial se suprapun în ceea ce priveşte conţinutul, chiar dacă au denumiri diferite.

În acest sens, chiar si acei autori care sunt de parere ca, de regulă, jurisprudenţa nu trebuie considerată ca un veritabil izvor de drept, recunosc dreptul jurisprudenţial al Curţii de Justiţie ca sursă a dreptului comunitar .

Astfel, majoritatea autorilor consideră că principiile generale ale dreptului european au fost initiate si formulate in hotararile Curţii de Justiţie de la Luxemburg acestea fiind o problemă ce revine strict practicii Curtii., iar mai apoi au fost introduse in Tratatele Comunitatii Europene sau in tratatele modificatoare, fiind intr-un final consacrate, ca atare, in Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa Roma, la 29.10.2004.

Cât priveşte clasificarea principiilor s-au conturat mai multe opinii:

A. In mod frecvent, se disting trei categorii de principii:

- principii juridice obligatorii, drept internaţional, care sunt o mostenire juridica comuna Europei ca forma a dreptului natural; ele sunt mai greu de definit, dar caracterul lor obligatoriu este de netagaduit;

- reguli de reglementare comune legislatiei statelor membre, ele îsi au originea în apropierea sistemelor lor juridice, produsa de-a lungul anilor si în nivelul lor de dezvoltare economica, sociala si culturala sensibil egal (este, în fapt, o conditie a dobândirii calitatii de membru al Uniunii europene);

- reguli generale inerente ordinii juridice comunitare care sunt promovate independent de ordinea juridica nationala; ele sunt o creatie a institutiilor comunitare (inclusiv a Curtii de Justitie) ca urmare a interpretarilor si motivarilor legale si pot lua conturul unor principii generale.

B. În opinia lui J. Boulouis principiile se clasifică în:

- principii referitoare la repartiţia competenţelor, la echilibru instituţional, la alegerea bazei legale,

- principii generale ale dreptului din care fac parte principiile inerente ale oricărui sistem juridic organizat,

- principii generale comune sistemelor naţionale de drept ale statelor membre (acestea reprezintă categoria cea mai substanţială de principii generale care se sprijină pe dreptul statelor membre),

- principiile deduse din natura Comunităţilor.

C. Într-o altă opinie, s-a considerat că principiile dreptului comunitar se referă:

1. pe de o parte, la raporturile dintre instituţiile U.E.,

2. iar, pe de altă parte, la raporturile dintre aceste instituţii şi organismele statelor membre.

Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresa în tratatele comunitare si trebuie sa fie general acceptate în ordinea juridica nationala a statelor membre în scopul de a constitui principii generale de drept comunitar. Nu este necesar, însa, ca ele sa fie expres enuntate, ci numai sa fie acceptate chiar în diverse forme, precum în cazul încorporarii în legea fundamentala nationala, în legi ordinare, în practica jurisdictionala, etc.