Principiile Dreptului Mediului

Principiile dreptului mediului

Un asemenea fenomen este perceptibilsalutare mai ales in privinta principiilor sale in general si a celor fundamentale in special. Intr-adevar, preocuparile privind protectia mediului si expresia lor juridica au dus la formarea si afirmarea unor principii comune dreptului national,regional si international.

Principiile reflecta interdependenta si reprezinta primul element derealizare a unitatii continutului dreptului mediului la nivelul celor trei ordini juridice de exprimare: nationala, comunitara si internationala. De asemenea,regula(principiul)corectarii cu prioritate la sursa poluarii a fost retinuta initial in plan cimunitar pentru a fi preluata ulterior in dreptul international.La randul sau ,obligatia evaluarii impactului asupra mediului a activitatilor economice si sociale prin intermediul procedurii studiului de impact s-a exprimat mai intai in dreptul internsi s-a extins ulterior in dreptul comunitar si in dreptul international.

Ele cunosc o larga consacrare juridica si se constitue in criteriul principal de determinare a apartenentei celorlalte reglementari la aceasta noua ramura de drept,de fixare a continutului si de precizare a semnificatiilor si chiar a valabilitatii lor.

Referitor la modul concret de recunoastere si consacrare, aceasta difera in raport cu nivel de exprimare. Astfel, in plan national,principiile sunt cuprinse in legile-cadru privind protectia mediului si sunt dezvoltate in mod specific in cadrul reglementari sectoriale. La nivel comunitar, regulile cu valoare de principiu au fost formulate initial in programele de actiune,incepand din 1973, cu un contiunut preponderent politic si caracter programator, fiind preluate ulterior si consacrate juritic prin intrmediul modificarilor succesive ale tratatelor constitutive – Actul unic european(1986),Tratatul de la Maastricht(1993),Tratatul de la Amstrdam(1997)si Tratatul de la Nisa(2000).

In plan intrnatonal, inceputul il datoram Declaratiei de la Stockholm(1972) Cartea mondiala a naturii(1982) a avut o importanta contibutie in domeniu prin precizarea continutului si extinderea semnificatiilor unor principii proclamate in capitala Suediei si prin adaugarea altora noi. Declaratia de la Rio (1992)a confirmat marea majoritate a acelor principii si a adaugat cateva noi. In sfarsit, o serie de conventii internationale cu deschidere universala au preluat aceste principii si le-au conferit statut juridic,obligatoriu.

1. Notiunea (conceptul)de principiu fundamenta al dreptului mediului

In privinta dreptului mediului, conceptul cunoaste situatii diferite,in functie de nivelul de recunoastere si garantare juridica.desi nu sunt ele insele ,,lege”,principiile servesc la sublinierea si orientarea dezvoltarii si aplicarii normelor dreptului mediului.

In dreptul comunitar, principiile au un statut intermediar,nefiind reguli juridice depline si direct aplicabile, ci mai degraba linii directoare pe care comunitatea trebuie sa-si fondeze politica sa de mediu general si fiecare dintre actele legislative in special.

Dimpotriva, la nivelul dreptului international al mediului conceptul de principiu ramane imprecis. El este utilizat cel mai adesea pentru a desemna o constanta evidenta, concluzie unei analize si norme genrale obligatorii. De exemplu, programul de actiune ,,Agenda 21” se refera la ,,principii de actiune” in sensul de linii directoare ce pot fi urmate si, eventual,de modalitati de realizare a acestora.

In alte documente internationale, precum Declaratia de la Stockholm din 1972 (26 de principii ,,comune care sa inspire si sa ghideze eforturile poporelor lumii in vederea prezervarii si ameliorarii mediului), Declaratia de la Rio (27 de principii)ori declaratia de la Dublin asupra apei(patru principii directoare)din 1992, principiile sunt formulate sub forma unor cerinte juridice, redactate in termeni normativi, desi nu detin o putere obligatorie corespunzatoare.

Totusi, in ciuda acestei situatii diverse in privinta recunoasterii si garantarii formal-juridice, sub raportul continutului si semnificatiilor, principiile dreptului mediului au un caracter unitar.

Avand in vedere locul si rolul prevazute in dreptul comunitar acestei problematici se poate aprecia ca noul act normativ inregistreaza unele regrese in raport cu Lege nr.137/1995,chiar daca pastreaza aceeasi conceptie generala asupra acestei institutii juridice fundamentale.

Astfel, Ordonanta de urgenta nr.195/2005 distinge intre, pe de o parte, principii si elemente strategice (intelese ca avand aceleasi functii si semnificatii generale) iar pe de alta, modalitati de implementare a lor.

Ca principii sunt prevazute:

- Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale[art.3lin.a)],in mod evident,asa cum se intampla si in dreptul comunitar,mai degraba o regula generala de politica si mai putin juridica;

- Principiul precautiei in luarea deciziei[art.3lin.b)]

- Principiul retinerii poluantilor la sursa[art.3lin.d),prevederea mai stricta decat cea din dreptul comunitar,care cuprinde si mentiunea,,cu prioritate”

- Principiul actiunii preventive[art.3lin.c)]