Principiile Dreptului Muncii

1. Consideraţii generale cu privire la principiile dreptului muncii

Cuvântul principiu vine de la termenul în limba latină „principium”, care înseamnă început, izvor primordial, având şi sensul de element fundamental. De asemenea, noţiunea de principiu poate avea mai multe conotaţii în diverse domenii

In domeniul dreptului, principiile sunt fie idei generale şi comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specific unei singure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale , întrucât reflectă ceea ce este esential şi hotărâtor în sistemul dreptului

În esenţă, principiile dreptului, fundamentează fenomenul juridic, orientează şi încadrează în limitele determinărilor pe care le enunţă întregul proces de înţelegere, elaborare şi aplicare a dreptului. Prin conţinutul lor principiile dreptului, comparativ cu alte principii, evidenţiază caracterul lor preponderent normativ, având rolul de a determina cadrul general al normativităţii juridice, sensul, finalitatea sau "spiritul" normelor în procesul de elaborare şi aplicare a lor.

Îndeplinind rolul unor linii directoare, principiile ramurilor de drept asigură concordanţa diferitelor norme juridice, coeziunea şi armonia acestora, pătrunderea sensului lor exact şi a finalităţii lor, perfecţionarea lor continuă.

Atingerea unei înalte productivităţi în toate domeniile, presupune organizarea juridică a muncii, promovarea unor principii care exprimă legităţi şi trăsături specifice ale unei societăţi bazate pe economia de piaţă. Pe planul suprastructurii juridice, aceste legităţi se concretizează în principii de drept

Una din cele mai importante "misiuni" ale Codului muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003 , a constat în consacrarea principiilor care să guverneze raporturile juridice de muncă, în conformitate cu prevederile constituţionale, dar şi cu exigenţele unei economii de piaţă. De aceea, imediat după determinare domeniului de aplicare, Codul Muncii abordează, într-un capitol de sine stătător, problema principiilor aplicabile în perimetrul raporturilor dintre angajator şi salariat.

În dreptul muncii, ca şi în celelalte ramuri de drept, se întâlnesc două categorii de principii:

• principii generale (ale întregului sistem de drept român);

• principii fundamentale (ale dreptului muncii)

Sunt principii generale: principiul democraţiei , principiul legalităţii, principiul egalităţii în faţă legii, principiul separaţiei puterilor în stat, Fiind principii ale sistemului dreptului, în întregul său, se regăsesc în fiecare ramură de drept, deci şi în ramura care ne preocupă.

Principiile fundamentale dreptului muncii sunt acele idei generale şi comune pentru întreaga legislaţie a muncii, ce privesc toate instituţiile acesteia, chiar dacă pentru unele nu-şi manifestă prezenţa cu aceeaşi intensitate.

Importanţa principiilor fundamentale constă în faptul că ele stabilesc cadrul juridic al reglementărilor tuturor instituţiilor dreptului muncii. Fiecare principiu fundamental constituie idee călăuzitoare pentru o instituţie juridică sau mai multe ale dreptului muncii; de exemplu, principiul asigurarii protecţiei muncii se realizează pentru întregul personal angajat, prin reglementarea instituţiei juridice a protecţiei muncii.

Cunoaşterea, determinare si respectarea principiilor fundamentale sunt necesare atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic. Fără cunoaşterea principiilor fundamentale este de neconceput interpretarea şi aplicarea corectă şi în spiritul voinţei legiuitorului, a normelor ce privesc dreptul muncii. Respectarea strictă a acestor principii ale dreptului muncii constituie o condiţie de bază a realizării legalităţii în domeniul raporturilor de muncă.

Aşadar, principiile fundamentale ale dreptului muncii se aplică tuturor raporturilor de muncă, în care cei ce prestează munca au calitatea de angajaţi în temeiul unui contract de muncă incheiat cu un angajator.