Principiile fundamentale ale Dreptului Uniunii Europene

1. PRINCIPIUL ATRIBUIRII (PRINCIPIUL IMPUTERNICIRII SPECIALE LIMITATE)

Competențele comunitare au la bază restrângerea competențelor statelor membre, prin transferarea exercitării unor drepturi ce țin de suveranitatea națională a acestora.

Principiul funcționează la două nivele: i) la nivelul organelor comunitare și ii) la nivelul UE. Organele Uniunii și UE beneficiează doar de acele competențe care i-au fost expres conferite prin prevederile tratatelor .

Efectele principiului :

- regula competenței statale . Acolo unde nu se indică competența Uniunii, competența este la statul membru.

- UE se limitează la competențele primite, aceasta neputându-și crea competențe suplimentare pentru ea;

- necesitatea indicării temeiurilor legale la adoptarea actelor normative ale Uniunii. Neindicarea temeiului legal duce la posibilitatea anulării actului nortmativ în cauză;

- delimitarea competențelor statale de cele ale Uniunii; Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona nu a existat un catalog al competențelor unionale, prevederile privind competențele UE găsindu-se dispersat în prevederile tratatelor. După adoptarea Tratatului de la Lisabona sunt enumerate expres domeniile unde Uniunea Europenă are competențe exclusive (de ex. uniunea vamală, politica din domeniul concurenței etc.), unde are competențe partajate cu statele membre (de ex. piața internă, protecția consumatorilor, politica socială etc.) și domeniile unde competența aparține prioritar statelor membre, UE contribuind doar cu acțiuni de sprijinire a statelor membre (de ex. cultură, turism, industria, politica educațională etc.).

2. PRINCIPIUL IMPUTERNICIRII IMPLICITE

Denumirea principiului are la bază ideea că: obiectivul care trebuie realizat și competențele existente, implică puterile sau competențele necesare realizării acelui obiectiv.

Condiții de aplicabilitate a principiului:

- competențele Uniunii pentru realizarea obiectivului să fie inexistente sau insuficiente;

- să existe un obiectiv al Uniunii care trebuie atins;

- să fie luate măsuri adecvate și proporționale pentru realizarea obiectivului comunitar în cauză.

Rolul principiului:

Extinde posibilitățile de acționare ale Uniunii, în situația în care acțiunea UE este necesară pentru realizarea obiectivelor tratatelor și nu există competențe suficiente prevăzute pentru acestea.

Limitele aplicării principiului:

Competențele nu pot fi extinse în mod nelimitat, adică dincolo de dispozițiile tratatelor care definesc scopurile și misiunile UE.

Aplicarea principiului nu poate duce la modificarea prevederilor tratatului, cu eludarea procedurii prevăzute în tratate pentru modificarea prevederilor dreptului primar.