Principiile Fundamentale ale Procesului Penal Român

Prin principiu fundamental întelegem regula cu caracter general în temeiul careia este reglementata întreaga desfasurare a procesului penal. Notiunea de „principiu fundamental” se retine numai în sensul de regula ce sta la baza întregii activitati procesuale si de aceea nu putem considera principii acele reguli ce privesc numai una din fazele procesului penal.

Codul de procedura penala prevede un capitol special consacrat regulilor de baza, în primul capitol – „Scopul si regulile de baza ale procesului penal” –, sunt definite urmatoarele principii:

1. principiul legalitatii procesului penal;

2. principiul oficialitatii procesului penal;

3. principiul aflarii adevarului;

4. principiul rolului activ al organelor judiciare;

5. principiul garantarii libertatii persoanei în procesul penal;

6. principiul respectarii demnitatii umane;

7. principiul prezumtiei de nevinovatie;

8. principiul garantarii dreptului la aparare;

9. principiul limbii în care se desfasoara procesul penal.

În Constitutie sunt prevazute si alte principii:

1. principiul egalitatii persoanelor în procesul penal;

2. principiul operativitatii.

Enumerarea si descrierea principiilor

1. Principiul legalitatii este o transpunere pe plan practic a principiului general al legalitatii înscris în art. 1 al Constitutiei revizuite, potrivit caruia respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Acest principiu este consacrat în Codul de procedura penala în art. 2, unde se arata ca procesul penal se desfasoara, atât în cursul urmarii penale, cât si al judecatii, potrivit dispozitiilor legii. Acest principiu exprima urmatoarele cerinte:

a) activitatea procesuala penala nu se poate fi desfasurata decât de organele judiciare prevazute de lege, în compunerea si limitele indicate de lege; normele care reglementeaza organizarea, functionarea organelor judecatoresti, precum si competenta lor, sunt norme imperative si nu se poate îngadui nici o abatere de ele;

b) procedura de urmarire si judecata trebuie sa se desfasoare numai în conditiile si formele prevazute de lege;

c) organele judecatoresti trebuie sa respecte drepturile procesuale ale partilor si sa le asigure exercitarea lor.

Pentru a se asigura legalitatea procesului penal, Codul de procedura penala a instuit anumite garantii juridice. De exemplu, ori de câte ori legea nu a fost respectata când s-a dispus un act procesual sau procedural, exista posibilitatea anularii acelui act. Persoanele care au încalcat legea cu ocazia activitatii procesuale pot fi sanctionate administrativ, civil sau penal.

Instituirea unor sanctiuni nu este o garantie suficienta pentru legalitatea procesului. De aceea, Codul de procedura penala a organizat un control între organele judecatoresti care sa asigure înlaturarea oricaror ilegalitati. Astfel, a fost organizata supravegherea activitatii organelor de cercetare penala de catre procuror, a acestuia de catre prima instanta si a instantei de catre instanta de control judiciar.

2. Principiul oficialitatii procesului penal este consacrat în art. 2 CPP în care se arata ca actele necesare desfasurarii activitatii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afara de cazul când prin lege se dispune altfel.

Principiul oficialitatii a determinat dispozitiile ce prevad obligarea organelor de cercetare penala de a se sesiza din oficiu privind savârsirea unei infractiuni, obligatia organelor judiciare de a începe urmarirea penala si de a efectua cercetarile penale, obligatia procurorului de a dispune trimiterea în judecata, daca se îndeplinesc conditiile legii, obligatia instantei de a solutiona cauza si obligatia executarii din oficiu a hotarârii penale definitive. Garantia juridica a respectarii acestui principiu o constituie instituirea unor sanctiuni disciplinare penale fata de cei care nu-si îndeplinesc obligatia legala de a desfasura procesul penal.

Înscriind acest principiu, Codul de procedura penala face si o rezerva, aratând ca actele necesare procesului penal se îndeplinesc din oficiu, daca prin lege nu se dispune altfel, adica în anumite cazuri legea împiedica organelor judecatoresti sa actioneze din oficiu si supune activitatii organelor judiciare initiativa peroanelor prevazute de lege, iar aceasta persoana capata un drept de a dispune asupra începerii si desfasurarii procesului penal.