Principiul garantării dreptului la apărare

Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a procedurii penale.Reguli care privesc numai una dintre faptele procesului penal nu pot fi considerate principii fundamentale.

In primul rand procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept,la apararea persoanei a drepturilor si libertatilor acestuia ,la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Principiul garantarii dreptului de aparare consacrat inca in dreptul roman ,in care era inscrisa regula ca nimeni nu poate fi judecat,nici macar sclavul,fara a fi aparat,dreptul de aparare este considerat ca o cerinta si garantie,necesare pentru realizarea unui echilibru intre interesele persoanei si cele ale societatii.

In Declaratie Universala a Drepturilor Omului,adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in anul 1948, a fost inclus,printre drepturile fundamentale ale omului si dreptul la aparare.

Art.14 pct 3 lit.d din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice se refera la dreptul persoanei de a se apara ea insasi sau de a avea asistenta unui aparator.

Art.6 al C.E.D.O., garantand dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila,precizeaza intre altele ca persoana careia i se imputa savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul si facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale.

Recunoscand ca legitima o asemenea consacrare a dreptului de aparare,Constitutia tarii noastre,adoptata in anul 1991 si revizuita in anul 2003,inscrie in art.24, dreptul de a se aparare printre drepturile fundamentale ale cetatenilor.

Codul de procedura penala,fiind legea de baza care diciplineaza desfasurarea procesului penal, inscrie intre regulile de baza ale acestei activitati sociale garantarea dreptului de aparare.In acest sens,in art.6,modificat prin Legea nr.28/2003,se arata „Dreptul de aparare este garantat invinuitului,inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.In cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate sa asigure partile de deplina exercitate a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze de indata si mai inainte de a-l audia,pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat,inainte de a i se lua prima declaratie despre dreptul de a fi asistat de un aparator,consemenandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare.In conditiile si in cazurile prevazute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului,daca acesta nu are aparator ales.

Noua reglementare a acestui principiu fundamental se deosebeste de cea existenta atat pana la adoptarea legii nr.312/1990 cat si pana la adoptarea Legii nr.281/2003,in sensul ca au sporit substantial garantiile acestui drept fundamental al persoanei.

Aspectele noi ale dreptului de aparare ca principiu fundamental sunt urmatoarele:

-obligatia organelor judiciare de a incunostinta pe invinuit sau inculpat inainte de a i se lua prima declaratie,despre dreptul de a fi asistat de un aparator,consemnandu-se aceasta in procesul verbal de ascultare.