Principiul garantării dreptului la apărare

Avand in vedere importanta acestui principiu in materie penala, garantarea lui, de regula, este prevazuta in majoritaea legislatiilor ca de altfel si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948 si Pactul International cu privire la drepturile civile si politice.

Totodata, art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului cuprinde prevederi privind dreptul de aparare, facand referire la faptul ca persoana careia i se imputa savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul si formalitatile necesare pentru pregatirea apararii sale.

Constitutia il reglementeaza distnct, deoarece, desi este in stransa legatura, indeosebi, cu libertatea individuala si siguranta persoanei, el prezinta un egal interes pentru intreaga activitate judiciara, atat pentru cauzele penale, cat si pentru cauzele de alta natura.

Potrivit art. 24 din Constitutie dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un aparator, ales sau numit din oficiu.

Atat art, 6 cat si art. 172 si 173 C.proc.pen. transpun in norme procesuale, pentru inculpat, invinuit si celelalte parti ale procesului penal, pe tot parcursul acestuia, principiul constitutional al dreptului la aparare, precum si dreptul acestora de a fi asistati de aparator.

Potrivit art. 6 C.proc.pen., dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.

In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare.

Organele judiciare au obligatia sa-l incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a cesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.

Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sa inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.

Din analiza textului rezulta cateva aspecte de subliniat, unele diferite de reglementarile anterioare, care au eliminat unele neclaritati sau au accentuat aspecte insuficient precizate.

Astfel, daca primul alineat al art. 6 prevede ca dreptul la aparare este garantat in tot cursul procesului, in alineatul urmator se prevede obligatia organelor judiciare de a asigura partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, ceea ce constituie un mijloc important de exercitare a dreptului de aparare.

O importanta deosebita in realizarea dreptului de aparare o are si obligatia instituita in sarcina organelor judiciare de a-l incunostinta, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

Inseamna ca aducerea la cunostnta a invinuirii nu se face “in general” ci trebuie realizata in concret cu indicarea exacta a faptelor aratate in actul de sesizare a organelor judiciare.

Se face precizarea ca trebuie adusa la cunostinta invinuitului inclusiv incadrarea juridica, iar dupa efectuarea acestor activitati, sa i se asigure acestuia posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.

De altfel, potrivit art. 6 parag. 3 lit. a din Conventia europeana a drepturilor omului, orice acuzat are, in special, dreptul sa fie informat asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa, informare care trebuie sa constea in aducerea la cunostinta a faptelor materiale si a calificarii juridice. Totodata, autoritatile nationale trebuie sa depuna o diligenta maxima in ceea ce priveste modul in care se face notificarea acuzatiei catre acuzat, deoarece actul de acuzatie are un rol determinant in procedura penala; incepand cu data notificarii cel acuzat este oficial acuzat este ofocial avizat despre faptele materiale si calificarea juridica a incriminarii ce i se aduce.

Informarea trebuie detaliata, precisa si completa, ceea ce reprezinta o discutie esentiala a unui proces echitabil, intelegand ca dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauzele acuzatiei trebuie privit in legatura cu dreptul recunoscut acuzatului de a-si pregati apararea.

De asemenea Curtea Europeana a decis ca notificarea acuzatiei aduse unei persoane, indiferent daca este vorba despre natura faptei ori calificarea juridica , trebuie adusa la cunostinta acesteia in aceleasi conditii de promptitudine voite de art. 6 parag. 3 lit. a, pentru ca ea sa fie in masura sa dispuna de facilitatile necesare organizarii apararii in noile conditii formate.

Fiind o modalitate e exercitarii dreptului la aparare, dreptul de a fi asistat de un aparator trebuie concretizat, de asemenea, intr-un mod eficient, motiv pentru care tot organele oficiale au oblgatia de a-l incunostinta pe invinuit sau inculpat de acest drept, inainte de a i se lua prima declaratie.

Se considera ca cele doua articole ale art. 24 din Constitutie cuprind corect continutul dreptului de aparare sub cele doua acceptiuni ale sale.

Intr-o acceptiune larga, dreptul la aparare cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera posibilitatea persoanei de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc, sa conteste invinuirile, sa probeze nevinovatia sa. In aceasta acceptiune larga, se include si posibilitatea folosirii avocatului.

In acceptiunea sa restransa, dreptul la aparare cuprinde doar posibilitatea folosirii unui avocat.