Principiul integrității teritoriale și principiul inviolabilității frontierei de stat

1.Notiunea principiilor fundamentale ale dreptului international

Principiile fundamentale ale dreptului international reprezintă nişte reguli de conduită cele mai generale, ale căror respectareeste indispensabiă pentru dezvoltarea relaţiilor prieteneşti şi de cooperare între state, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Principiile fundamentale ale dreptului internaţional constituie partea esenţială a sistemului de norme de drept internaţional.Ele sunt nişte reguli de conduită de maximă generalitate,universal valabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internaţional, care au fost create în baza acordului de voinţă al statelor. Astfel, dicţionarul de drept internaţional public defineşte principiile fundamentale ale dreptului internaţional ca fiind „reguli de maximă generalitate, re-cunoscute tacit sau expres de toate statele lumii ca obligatorii pentru acestea în relaţiile de cooperare dintre ele”.

Principiile fundamentale ale dreptului internaţional constituie normele cele mai importante de drept internaţional, servind ca bază pentru întregul sistem de drept internaţional. Ele au caracter de o maximă generalitate,atît din punct de vedere al substanţei, acoperind toate domeniileale raporturilor pe care dreptul internaţional le reglementează, cît şi prin aplicarea lor în relaţiileinterstatale. În raport cu alte principii ale dreptului internaţional, specifice unor ramuri distincteale acestuia, ele reprezintă elementul esenţial al sistemului de drept internaţional.

2.Evolutia,aparitia si codificarea principiului inviolabilitatii frontierelor si principiului integritatii de stat.

Principiul inviolabilitatii frontierei de stat completeaza principiul integritatii teritoriale a statului,interzicind celorlate state sa atenteze impotriva frontierelor altui stat.Frontierele unui stat pot fi modificate doar prin acord intervenit intre state,acors realizat pe calea mijloacelor pasnice,de obicei a tratativelor.

Actul final Conferintei de la Helsinki din 1975 prevede ca obligatii pentru state de a se obtine de la orice atentat impotriva frontierelor unui stat ,precum si de la orice cerere sau act de acaparare sau uzurpare a intregului sau a unei parti din din teritoriul altui stat

Dreptul la integritate teritorială şi la inviolabilitatea frontierelor este un corolar al suveranităţiişi independenţei naţionale. După cum a fost menţionat în hotărîrea Curţii Internaţionale deJustiţie din 9 aprilie 1949, în cauza Strîmtorii Corfu„între statele independente, respectarea suveranităţii teritoriale este una din bazele esenţiale ale raporturilor internaţionale”. Teritoriul fiecărui stat este intangibil, inalienabil, şi el nu poate constitui obiectul vre unei aproprieri, sauocupaţiuni militare, sau al altor acte de forţă din partea vre unui stat sau grup de state, el nu vaputea constitui obiectul unei dobîndiri de către un alt stat sau grup de state, ca urmare a utilizăriiforţei sau a ameninţării cu forţa, atare acte nu vor putea fi niciodată considerate ca fiind licite.Evidenţiind rolul principiilor fundamentale în cooperarea internaţională şi noile abordări deasigurare a securităţii printr-o politică de deschidere, care postulau „imperativitatea schimbărilor pe cale paşnică în Europa”, Actul final de la Helsinki din anul 1975 avea să enunţe şi să dezvolte încă trei principii, pe lîngă cele şapte principii fundamentale din Carta ONU., statuînd în mod distinct principiile inviolabilităţii frontierelor de stat, principiul integrităţii teritoriale, alături de principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.Anumite reguli, cu valoare de principii în raporturile juridice internaţionale, consacrate ul-terior în dreptul internaţional ca principii fundamentale, s-au aplicat în relaţiile interstatale înprocesul complex al evoluţiei de la societatea etatică la cea internaţională. Pînă la consacrarea în dreptul internaţional în calitate de principii fundamentale, respectarea integrităţii teritorialeşi inviolabilităţii frontierelor au fost statuate ca drepturi şi îndatoriri fundamentale ale statelor,prin tratatele de pace după primul război mondial, unde au fost stipulate drepturile statelor la integritate teritorială şi dreptul la respectarea frontierelor precum şi obligaţiile de a nu aduceatingere acestor drepturi. Prin adoptarea Cartei ONU., deşi principiul integrităţii teritoriale nu a fost stipulat într-un mod distinct, fiind inclus în articolul 2, a fost statuat cu o sferă de aplicareuniversală şi obligaţia respectării lui de state în ansamblul relaţiilor internaţionale.