Principiul nedescriminării în restrîngerea unor drepturi

Introducere

Principiul egalității, potrivit căruia toate ființele umane au dreptul de e a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu respect și considerație și au dreptul de a participa în condiții de egalitate cu ceilalți la orice aspect al vieții economice, sociale, politice, culturale sau civile, fără nicio deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere, origine social sau alte criterii, stă la baza noțiunii de drepturi ale omului și se regăsește, practic, în toate tratatele internaționale de protecție a drepturilor omului.

Astfel, începînd cu Declarația Universala a Drepturilor Omului și continuînd cu tratatele dedicate drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, exercițiul acestora urmează să se facă „fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte imprejurări” . Uniunea Europenă, și-a amplificat eforturile în combaterea discriminării o dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam , care în baza articolului 13 a acordat Consiliului dreptul de a lua decizii necesare pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau credință, dizabilitate, vîrstă sau orientare sexuală, atribuții dezvoltate ulterior în baza Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.

Ulterior, cadrul legal al UE în domeniul promovării principiului tratamentului egal între persoane și interzicerii discriminării a fost dezvoltat în baza unui șir de Directive ale Consiliului Uniiunii Europene, pe care statele membre și candidate urmău să le transpună în legislația națională. Constituția R. Moldova, în articolele 1 și 16 stabilește că demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, reprezintă valori supreme, iar statul garantează în măsură egală, tuturor cetățenilor Republicii Moldova 3 egalitate în fața legii și autorităților publice pentru realizarea plenară a acestor valori.

Noțiunea și formele de manifestare a discriminării

Discriminarea, potrivit art. 1 al Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială noțiune preluată și de unele State Membre ale UE , este orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuală, vîrstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrîngerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.

Conform Directivelor Consililui nr. 2000/43/CE și nr. 2000/78/EC, documente ce stau la baza cadrului legal comuniatar în domeniul anti-discriminării, există patru forme de manifestare a discriminării interzise: directă , indirectă , hărțuirea și dispoziția de a discrimina . Totodată, legislația unor State Membre ale UE a fost ulterior completată cu noțiune de discriminarea multiplă și prin asociere .

Discriminarea ilicită în Republica Moldova

Rezultatele unor cercetări privind fenomenul discriminării în R. Moldova, indică că deși R. Moldova este parte la o serie de convenții ale Consiliului Europei și Națiunilor Unite de protecție a drepturilor omului, eforturile depuse în asigurarea efectivă a realizării acestora în spirit de egalitate, sunt deficitare, iar anumite grupuri de persoane sunt supuse cu regularitate relelor tratamente discriminatorii. Concluzii similare sunt exprimate și de către diverse organismele internaționale de monitorizare a respectării angajamentelor asumate de către R. Moldova în baza tratatelor privind interzicerea discriminării . Pe de altă parte și rezultatele barometrelor de opinie publică arată că consumătorii de droguri, persoanele de orientare sexuală netradițională și persoanele care trăiesc cu HIV sunt grupurile de nivel de respingere maximal, manifestat de populație. Totodată, un nivel de respingere mediu este manifestat față de etnicii romi, musulmani și persoanele de altă rasă. Potrivit studiului sociologic privind percepția populației din R.Moldova privind fenomenul discriminării la nivel de percepție, cel mai frecvent sunt discriminate persoanele cu dizabilități mentale și fizice (respectiv 68% și 66%), după care urmează persoanele sărace (59%), persoanele HIV pozitive (56%), persoanele în etate ( 50%), persoanele de orientare homosexuală (49%), romii (48%) și femeile (32%).