Principiul Non Bis în Idem

PRINCIPIUL NON BIS IN IDEM

Raspunderea juridica este obligatia ce revine unui subiect de drept de a suporta consecintele faptei sale ilicite, prevazute de legea în vigoare, prin care a adus atingere unui drept subiectiv.

În literatura juridica, rezultate din normele de drept, sunt consacrate urmatoarele principii ale raspunderii juridice:

1. Principiul raspunderii pentru fapta ilicita savârsita cu vinovatie - subiectul

de drept raspunde pentru faptele savârsite cu vinovatie;

2. Principiul raspunderii personale - raspunderea juridica este personala;

3. Principiul justetei sanctiunii aplicate - justetea sanctiunii garanteaza ordinea

normativa a societatii;

4. Principiul celeritatii tragerii la raspundere - este necesara aplicarea cu

celeritate (promptitudine) a sanctiunii;

5. Principiul aplicarii unei singure sanctiuni pentru o singura fapta ilicita -

exista o singura sanctiune pentru o singura fapta ilicita.

Acest principiu este desemnat prin adagiul latin non bis in idem si presupune aplicarea unei singure sanctiuni pentru o singura fapta ilicita; cel ce a nesocotit prin conduita sa ordinea de drept va raspunde o singura data pentru fapta ilicita, caci unei încalcari a legii îi corespunde o singura sanctiune juridica.

Principiul nu exclude posibilitatea interventiei simultane a mai multor forme de raspundere juridica fata de fapta ilicita a aceleiasi persoane, când prin aceasta fapta se încalca o pluralitate de norme de natura juridica.

De exemplu, prin patrunderea fara drept în locuinta altuia, din care a sustras obiecte, autorul raspunde penal si este sanctionat penal, caci a savârsit o fapta ilicita penala, dar raspunde si civil si este sanctionat civil, caci a savârsit si o fapta ilicita civila (la pagubit pe proprietarul bunurilor sustrase).

Deci, încalcându-se prin aceeasi fapta ilicita si o norma de drept penal si o norma de drept civil, sanctiunile aferente fiecarei ramuri de drept ale carei norme s-au nesocotit se cumuleaza, pe aceasta cale cumulându-se si formele raspunderii juridice.

Raspunderea penala poate fi cumulata cu raspunderea disciplinara atunci când în executarea contractului de munca angajatul savârseste o fapta ilicita care constituie, în acelasi timp, o abatere disciplinara dar si o infractiune, aplicându-i-se astfel, atât pedeapsa prevazuta de legea penala, cât si sanctiunea disciplinara. În aceste cazuri nu se înfrânge principiul non bis in idem, deoarece se cumuleaza doua tipuri de raspundere de natura diferita, care presupun aplicare unor sanctiuni diferite.

De asemenea, raspunderea disciplinara poate fi cumulata cu cea administra-

tiva, în cazul în care fapta ilicita constituie în acelasi timp si abatere disciplinara si contraventie, aplicându-i-se atât sanctiunea disciplinara, cât si sanctiunea contra-

ventionala.

Acest principiu exclude însa posibilitatea aplicarii fata de aceeasi persoana, pentru una si aceeasi fapta ilicita, a doua sau mai multe sanctiuni identice ca natura: fie penale, fie civile, fie administrative etc., deoarece restabilirea ordinii de drept încalcate reclama pentru fiecare violare a unei norme juridice încalcate aplicarea unei singure sanctiuni, a carei natura depinde în exclusivitate de natura normei juridice încalcate.

Asadar, când se produce o multipla încalcare a ordinii de drept, care vizeaza norme juridice de natura diferita si nu are loc suprapunerea a doua sau mai multe sanctiuni juridice de aceeasi natura, care s-ar aplica aceleiasi persoane pentru o singura fapta ilicita, nu se încalca principiul aplicarii unei singure sanctiuni pentru o singura fapta ilicit.

În cazul în care o persoana savârseste o fapta care este calificata drept infractiune, nu va putea fi trasa la raspundere si pe cale administrativa pentru aceeasi fapta, deoarece o fapta nu poate sa constituie în acelasi timp atât infractiune cât si contraventie; contraventia este definita ca fiind o fapta cu pericol mai redus decât infractiunea.

Deci cumulul raspunderii penale cu raspunderea administrativa este exclus.

Unul din efectele principale ale hotarârilor judecatoresti definitive este stingerea dreptului la actiune în justitie în sens material si respectiv împiedicarea unei noi urmariri referitoare la aceeasi fapta si împotriva aceleiasi persoane.

Instanta de judecata atunci când constata ca exista o hotarâre judecatoreasca definitiva si cu autoritate de lucru judecat, va accepta solutia definitiva si va respecta interdictia de a judeca sau a se pronunta într-o cauza solutionata definitiv.

Si prin aceasta se tinde la respectarea acestui principiu, pentru ca prin hotarârile judecatoresti definitive si diferite sa nu se poata aplica sanctiuni diferite sau de aceeasi natura de catre una sau mai multe instante judecatoresti.

Principiul non bis in idem este proclamat atât în dreptul procesual civil, cât si în dreptul procesual penal, prin textele legale prevazându-se concret imposibili-

tatea cumulului sanctiunilor de aceeasi natura.