Principiul prevenirii

INTRODUCERE

Principiile de drept - acele idei conducătoare ale conținutului tuturor normelor juridice - sunt rezultatul unei experiențe sociale și o reflectare a unor cerințe obiective ale evoluției societății, conviețuirii sociale și asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora și obligațiile altora. Principiile sunt norme generale, cu aplicabilitate majoră, care reprezintă baza unei ramuri de drept sau a unei instituții juridice. Acestea se aplică nu numai în raport cu dispozițiile actului normativ care reprezintă legea cadru în materie, ci și cu reglementările speciale. Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, a fost adoptată având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor asumate de țara noastră în procesul de integrare europeană, în baza căruia să poată fi adoptată legislația subsecventă în domeniul protecției mediului. Din aceste considerente în art. 3 sunt stipulate principiile și elementelor strategice care guvernează întreaga activitate de protecție a mediului, care trasează direcțiile de reglementare a activităților economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile. Actuala reglementare distinge între, pe de o parte, principii și elemente strategice care au cam aceleași funcții și semnificații generale, iar pe de altă parte modalitățile de implementare a lor.

Principiile generale și fundamentale ale dreptului mediului sunt absolut vitale atât în precizarea conținutului, cât și a trăsăturilor definitorii ale ramurii de drept al mediului, deosebindu-se prin aceasta de celelate ramuri de drept.

Mai exact, aceste principii reprezintă reguli juridice de maximă generalitate și universale pentru domeniu, de finalitate, fiind, în contextul realizării dezvoltării durabile, circumscrise promovării protecției mediului. Astfel, principiile dreptului mediului constituie un criteriu de determinare a apartenenței celorlalte norme și reglementari juridice la ramura dreptului mediului, ca și cel de reper pentru interpretarea semnificațiilor acestora în raport cu finalitatea urmărită. De observat în același timp caracterul preponderent tehnic al cerințelor generale exprimate, conferind în acest fel principiilor și ramurii de apartenență o pronunțată unitate, exprimată atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

Am structurat lucrarea in 4 capitole:

- Capitolul 1, “Noțiuni generale privitoare la principiile dreptului mediului”, tratează atât evoluția și formularea principiilor de drept al mediului, cât și legătura dintre dreptul intern și cel internațional în ceea ce privește principiile dreptului mediului. Reținem astfel că pe plan internațional, relațiile de cooperare în domeniul protecției, conservării, exploatării și gospodăririi resurselor naturale sunt cârmuite de principii generale care rezultă din tratatele încheiate (internaționale, regionale, bilaterale); cum era și firesc acestea au fost transpuse - într-o formă sau alta - și în plan național și chiar dacă cunosc formulări și precizări variate, semnificația rămâne aceeași.

- Capitolul 2, “Principiile fundamentale ale dreptului mediului”, tratează succint și expres fiecare principiu fundamental în parte. Am dezvoltat mai pe larg primul punct, “Protecția mediului - obiectiv de interes public major”, deoarece, așa cum spune si titlul coroborat cu prevederile articolului 135, litera e) din Constituție, „statul trebuie să asigure [..] refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic”.

- Capitolul 3 este dedicat în întregime principiului prevenirii (principiul actiunii preventive), principiu care este fundamentat pe ideea că activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este cu mult mai puțin costisitoare decât repararea daunelor ecologice, care de multe ori au un caracter ireversibil.

- Capitolul 4 cuprinde concluziile.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVITOARE LA PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI

1.1. Evoluția principiilor mediului

Ocrotirea mediului înconjurător este o condiție esențială a salvgardării premiselor existenței omului pe Terra. Ca urmare a acestui lucru, s-a observat o evoluție a preocupărilor în ceea ce privește protecția mediului și dezvoltarea unei noi concepții asupra drepturilor omului. Dreptul mediului, ca disciplină de sine stătătoare, își datorează existența acestor evoluții.

A treia generație a drepturilor omului recunoaște ca drept fundamental al acestuia dreptul la un mediu sănătos și echilibrat. În acest fel, se deplasează accentul de la raportul om-natură la raportul om-stat-comunitatea internațională. Principiile mediului formulate în ultimii ani plasează în centrul preocupărilor omul, ca rațiune a ocrotirii mediului, dar și internaționalizarea politicilor legislative și a jurisprudenței în domeniu.

Dreptul la un mediu sănătos, ca drept fundamental, este reglementat în Constituțiile multor țări , printre care se numără și România .

Pe lângă alți piloni de bază ai celei de-a treia generații a drepturilor omului ca: dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la un patrimoniu comun al umanității, dreptul omului la un mediu sănătos a apărut ca o necesitate a solidarității între oameni, condiție pentru supraviețuirea speciei umane.