Principiul Supremației Dreptului Comunitar

Justificare

Am ales acest subiect de referat incitata fiind de asocierea ideii, conceptului de supremaţie a Constituţiei, atât de învederat (valoare juridică supremă, super legalitate, legea supremă, legea legilor) cu cel al principiului supremaţiei dreptului comunitar, pe care mi-am propus sa-l inţeleg pornind de la aceasta apropiere.

PRINCIPIUL SUPREMAŢIEI DREPTULUI COMUNITAR

Principiul supremaţiei dreptului comunitar reprezintă modul de soluţionare a conflictului dintre legea naţională şi dreptul comunitar. Pentru a verifica dacă un asemenea conflict există, scopul prevederii comunitare trebuie evaluat în lumina conţinutului său. Norma naţională continuă să îşi producă efectele doar pentru acele aspecte pe care norma comunitară nu le afectează.

Combinarea principiilor efectului direct şi principiului supremaţiei asigură importanţa rolului autorităţilor naţionale, inclusiv a instanţelor de judecată, în aplicarea practică a ordinii juridice comunitare. O parte considerabilă a dreptului comunitar este aplicată la nivelul naţional. Aplicată simplist, ordinea juridică comunitară ar fi lipsită de caracterul său sui generis, iar suportul acordat de instituţiile naţionale, în special a celor judiciare, ar lipsi. Art. 10 CE (fostul art. 5) conţine o declaraţie de bază privind obligaţiile asumate de Statele Membre: Statele Membre iau toate măsurile generale sau particulare corespunzătoare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor decurgând din prezentul Tratat sau rezultând din actele instituţiilor Comunităţii. Îi facilitează acesteia îndeplinirea misiunilor sale. Statele Membre se abţin de la orice măsură susceptibilă să pună în pericol realizarea scopurilor prezentului Tratat. Articolul 10 CE (fostul art. 5) joacă un rol ascendent în calitatea sa de pivot al procesului de constituţionalizare de către Curte, scopul obligaţiei fiind întotdeauna larg şi acoperind un şir de entităţi, iar natura ei fiind mai concretă. Această afirmaţie este în special pronunţată din perspectiva obligaţiilor instanţelor naţionale de judecată de a proteja drepturile comunitare.

Efectul direct şi supremaţia creează un mediu constituţional în cadrul căruia indivizii se pot baza pe dreptul comunitar la nivel naţional pentru a contesta normele conflictuale ale dreptului intern. Articolul 10 CE (fostul art. 5) impune curţilor naţionale obligaţia de a proteja drepturile în cauză. Curtea întotdeauna a accentuat cu certitudine ce se cere în cazurile respective. În aşa mod efectul direct şi supremaţia au devenit parte a unei noţiuni şi mai îndrăzneţe şi ambiţioase, precum este cea a eficacităţii, ce include în sine faptul că dreptul comunitar trebuie să confere drepturi plus remedii care fac posibilă aplicarea practică a lor.

Astfel, conform legilor fundamentale ale Statelor Membre, se recunoaşte, în mare parte expres, primatul dreptului internaţional. Exemple pot servi Constituţia Lituaniei, care stipulează că 86 statul este obligat să urmeze principiile universale recunoscute, precum şi normele dreptului internaţional (art. 135). Aceeaşi idee este regăsită în Constituţia Italiei (art. 10), conform căreia sistemul legal al Italiei se conformă principiilor general recunoscute ale dreptului internaţional , în Constituţia Estoniei (art. 3, 120) etc.

O serie de alte state stabilesc expres, pe lângă cele menţionate, posibilitatea transferării atribuţiilor sale suverane unor organizaţii internaţionale. Astfel de clauze sunt stabilite, de exemplu, conform Constituţiei Austriei (art. 9) , Constituţiei Regatului Ţărilor de Jos (art. 92) ,Constituţiei Luxemburgului (art. 49bis), Constituţiei Regatului Belgiei (art. 34) etc. Unele legi fundamentale ale Statelor Membre sunt şi mai explicite vizavi de relaţia cu Uniunea Europeană, reducerea funcţiilor suverane în folosul Comunităţii, precum şi recunoaşterea supremaţieidreptului Uniunii Europene.