Proba actului juridic civil prin înscrisuri

1. CONSIDERATII GENERALE

Oricine poate pretinde un drept trebuie sa dovedeasca existenta acestuia, deoarece dreptul sau este lipsit de orice valoare ; in practica, a nu dovedi un drept este ca si cum acesta nu ar exista (idem est non esse et non probari).Aceasta invedereaza importanta capitala a probei in cadrul raporturilor juridice.

A proba inseamna, in genere, a stabili adevarul in privinta faptului contestat din care rezulta dreptul. Iar a proba un drept sau o obligatie inseamna a stabili existenta unui act sau a unui fapt juridic din care izvorasc drepturile ori obligatiile, deoarece numai prin acte si fapte juridice se creeaza, se modifica ori se sting raporturile juridice purtatoare de drepturi si obligatii.

A.DEFINIREA SI CLASIFICAREA PROBELOR

Prin proba se intelege mijlocul juridic de stabilire a existentei unui act sau fapt juridic si, prin aceasta a dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile.

In doctrina, termenul « proba » este sinonim cu acela de dovada.

In literatura de specialitate si practica judiciara, termenul « proba » se intrebuinteaza, in contexte diferite, in trei sensuri.

Intr-un prim-sens, prin proba se intelege mijlocul juridic de stabilire a existentei drepturilor subiective si obligatiile civile ( este sensul utilizat in definitia de mai sus).

In al doilea sens, prin proba se intelege operatiunea de prezentare in fata justitiei a mijloacelor de proba : inscrisuri, probe materiale, expertize, marturisirea uneia dintre parti, prin care se urmareste formarea convingerii magistratului despre existenta drepturilor si obligatiilor civile ; cu acest inteles se foloseste formula juridica : « reclamantul isi probeaza pretentiile sale cu probe …….. »

In sens larg, prin proba se intelege actiunea de stabilire a existentei sau a inexistentei unui anumit fapt, mijlocul legal prin care se poate stabili faptul care trebuie dovedit ori rezultatul obtinut prin folosirea mijloacelor de proba, inteles exprimat, de regula, prin una din formule : « reclamantul a probat dreptul sau prin ….. » ori ca « paratul a probat netemeinicia pretentiilor reclamatului prin ……. »

Probele sunt calsificate, in functie de mai mute criterii :

1. dupa cum se administreaza in fata instantei sau in afara ei, probele pot fi judiciare si extrajudiciare.

2. dupa natura lor, probele se casifica in probe materiale si personale. Probele materiale sunt lucruri concrete care dovedesc raportul dedus judecatii sau contribuie la dovedirea lui. Probele personale sunt fapte ale omului, care pot fi : pozitive (declaratii orale sau inscrisuri), negative sau de abtinere (ascunderea sau distrugerea unui inscris sau lipsa unui interogatoriu), de rationament (ca in cazul prezumtiilor legale si al celor simple).

3. dupa caracterul original sau derivat, probele sunt primare (imediate, nemijlocite) care implica un raport nemijlocit intre proba si fapt si probe secundare (mediate, mijlocite) care provin din a doua sau a treia sursa.

4. dupa modul in care judecatorul percepe faptele, probele se impart in probe constand in rezultatul perceperii personale a faptelor de catre judecator (cercetarea la fata locului) si probe constand in perceperea faptelor de catre alte persoane (dispozitia martorului).

5. dupa cum faptul probator duce sau nu direct la stabilirea faptului principal, probele pot fi directe (cele care dovedesc prin ele insele raportul dedus judecatii) si indirecte (cele care dovedesc un fapt vecin ti conex, din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juridic litigios).

B. SUBIECTUL SI OBIECTUL PROBEI

Subiectul probei este judecatorul, intrucat probele au menirea de a-l convinge pe judecator asupra existentei sau inexistentei raportului juridic dedus justitiei. Astfel, o influenta deosebita are retorica avocatilor cat si experienta judecatorului ca om si ca profesionist.

Obiect al probei sunt faptele juridice si actele juridice care au creat si modificat raportul juridic dedus juridic, ori faptele care au determinat ineficacitatea acestuia si au dat dreptul de a cere constatarea nulitatii actului juridic, anularea, rezilierea acestuia, etc.faptele care trebuie dovedite pot fi materiale sau psihologice, pozitive ori negative. Obiectul probei il constituie deci elementul de dovada pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei corelative.