Problema Reintegrării Sociale a Persoanelor Liberate din Locurile de Detenție

Introducere

Anual în Republica Moldova circa 2000 de persoane sunt liberate din instituţiile penitenciare. Datorită izolării de lungă durată şi restricţiilor impuse de regimurile de detenţie, majoritatea dintre deţinuţi, pomenindu-se faţă în faţă cu realitatea de după gratii, se simt frustraţi, consternaţi şi anxioşi. Problemele care apar odată cu liberarea din mediul penitenciar vin să se amplifice pe fundalul unor relaţii proaste cu familia, comunitatea, lipsei actelor de identitate şi a unui loc de muncă care să le permită un trai decent etc. Respingerea societăţii, reticenţa unor funcţionari, etichetarea şi marginalizarea de către comunitate societate forţează persoanele liberate din locurile de detenţie să revină în cercul vicios al criminalităţii.

Lucrarea de faţă şi-a propus ca scop să reflecte şi să analizeze situaţia actuală în domeniul reintegrării sociale a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, reieşind din normele europene privind drepturile omului.

În procesul cercetării am constatat că procesul de reintegrare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie nu este abordat ca un proces complex. De asemenea, s-a identificat că nu este dezvoltat un ciclu asistenţial al persoanelor liberate din locurile de detenţie, care ar permite integrarea aspectelor asistenţiale particulare prestate de diverse instituţii/structuri sociale pentru această categorie de beneficiari.

Din păcate, în prezent nu există un mecanism reglementat juridic de supraveghere a persoanelor eliberate din detenţie, astfel încât, prin consiliere şi asistenţă, să fie prevenită săvârşirea repetată de către ei a unor infracţiuni grave.

Lucrarea are drept scop aducerea la cunoştinţă a programului de reabilitarea şi sublinierea problemelor cu care se confruntă persoanele eliberate din locurile de detenţie.

Capitolul I. Preliminariile reintegrării sociale ale ex-deţinuţilor

§ 1. Necesitatea resocializării persoanelor ex-deţinute

Există o mulţime de divergenţe, şi cunoştinţe limitate între diferite organizaţii şi agenţii, precum şi în interiorul societăţii în întregime, în ceea ce priveşte natura generală a ex-deţinutului: cauzele condiţiei sale şi capacitatea lor de a se corecta şi a nu se mai întoarce în închisoare. Aceasta e şi ea o chestiune importantă deoarece, în multe cazuri, ex-deţinuţii sunt stigmatizaţi şi calificaţi ceea ce duce la a fi priviţi negativ. Aceasta, în schimb, poate duce la izolare şi la reîntoarcerea la viaţa criminală şi închisoare.

Întreaga problemă de reintegrare sau integrare, este foarte fascinantă pentru mulţi indivizi şi organizaţii cum ar fi: familiile, prietenii, agenţiile şi comunităţile. Aceasta se asociază cu un nivel relativ de înalt al recidivei.

În Republica Moldova se mai constată o indiferenţă a comunităţii faţă de reforma penală. Sursele mass-media abordează extrem de vag problematica resocializării, lipsesc activităţile de promovare a interesului comunitar de a găsi soluţii eficiente la acest capitol. Reintegrarea socială a condamnaţilor poate fi considerată cea mai complexă componentă, deoarece de reuşita acesteia depinde statutul social al persoanei reîntoarse în societate.

În cadrul programului de resocializare trebuie să se ţină cont de fiecare individ în parte, de profilul psihologic al său. În cadrul penitenciarilor sunt deţinute diferite persoane din punct de vedere al vârstei, al capacităţilor intelectuale, specificul personalităţii ş.a. şi în aşa caz necesităţile lor în vederea reintegrării sociale tot sunt diferite. Astfel cunoaşterea cit mai exactă a profilului personalităţii ex-deţinuţilor ne va permite organizarea unui program in¬dividualizat de reeducare, recuperare şi reîncadrare socială a fiecărei persoane. Stabilirea portretului psihologic al ex-deţinutului se bazează pe o profundă cunoaş¬tere şi înţelegere a psihologiei comportamentului uman.

Totalitatea ex-deţinuţilor poate fi divizată în câteva categorii ale profilului psihosocial şi fiecărei categorii îi corespund anumite caracteristici individuale. Astfel cunoaştem următoarele categorii:

1. Profilul psihosocial al ex-deţinutului minor

Ex-deţinuţilor minori le lipseşte aproape în totalitate experienţa de viaţă, nu este construită până la sfârşit opinia despre lume, nu sunt formate mecanisme¬le şi strategiile adaptării, nu posedă formele şi mecanismele comportamentului, necesar pentru a rezolva multiple conflicte interne şi externe etc. Dorinţa de a trece peste aceste interdicţii duce la utilizarea mijloacelor externe de simulare artificială a maturităţii, de exemplu fumatul, vorbirea necenzurată, consumul de alcool, relaţiile sexuale etc. Prin această obţinere de independenţă ei dobândesc un caracter pervers, în mediile acestor minori domină agresivitatea, cinismul şi forţa. La unii minori se observă lipsa simţului datoriei şi a maturităţii civice.