Procedura actuală a divorțului

Importanţa cunoaşterii problemei divorţului

Divorţul reprezintă un mijloc legal pentru desfacerea căsătoriei care produce efecte în viitor. Articolul 37 al. 2 C.fam. – art 44 C. fam. Precum şi art 607 si urm. C. Proc.Civ. constituie cadrul legal pentru reglementarea actuală a divorţului şi a efectelor sale.

Statutul legal al persoanei este moidificat în urma rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, legea nr 119/1996 privitoare la actele de stare civilă impunând pin art. 44 lit. c efectuarea obligatorie a unei menţiuni pe actul căsatoriei care să reflecte noua situaţie juridică a fostului soţ.

Complexitatea temei divorţului şi importanţa majoră a acestuia in stabilirea exactă a statutului juridic al persoanei impune cunoaşterea următoarelor aspecte:

- Reglementarea actuală a divorţului şi condiţiile impuse de lege pentru exercitarea acestuia;

- Motivele de divorţ;

- Aspecte procedurale în procesele de divort;

- Efectele divortului cu privire la relaţiile personale si patrimonoale dintre soti;

- Efectele divorţului in legătura cu raporturile dintre parinţi şi copii.

Reglementarea divorţului

Divorţul are loc la cererea unuia sau a ambilor soţi , pentru motive temeinice, in cazul in care continuarea casatoriei nu mai este cu putinţă, ori, conform noilor reglementări introduce în legislatia divortului prin legea nr. 59/1993, desfacerea căsatoriei poate avea loc prin acordul sotilor, dacă sunt îndeplinite, conf art. 38 al 2 C.fam. următoarele conditii cumulative:

- Pâna la data cererii de divort a trecut cel puţin un an de la incheierea căsatoriei;

- Nu exista copii minori rezultaţi din căsatorie;

- “ oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsatoriei”, încăt boala poate fi invocată ca motiv de divorţ nu numai dec de soţul sănătos, ci şi de către cel bolnav.(art. 38, al. 3, C.fam)

Motivele de divorţ nu sunt limitativ enumerate, ca în sistemul C. Civ.(astazi abrogat), dar legea actuală(C.fam.) da numai criteriul general al necesităţii desfacerii căsatoriei, datorită unor motive temeinice care fac imposibila continuarea ei. Instanţa are sarcina de a impiedica desfacerea căsătoriei in mod uşuratic.

Divortul se pronunţă prin hotărâre judecătorească, din culpa soţului pârât sau din vina ambilor soţi, iar în cazul divorţului prin accord precum şi in situatiile în care divorţul este cerut pentru motiv de boală survenită înainte sau in timpul căsătoriei (alienaţie mintala ori debilitate mintală cronică sau pentru altă maladie gravă si incurabilă), instanţa urmează sa constate desfacerea casatoriei fără a mai pronunţa divorţul din vina soţului pârât. In acest sens, disp. Art. 617 al. 2 C. Proc.civilă , prevăd că instanţa nu va motive hotărârea dacă ambele părţi o solicită.

Au fost înlăturate termenele de conciliere şi de gândire, iar in cazul divorţului prin acord, judecătorul va acorda un termen de 2 luni in sedinta publică pentru a constata dacă soţii persistă în hotărârea lor de a divorţa.

Acţiunea se poate stinge în orice fază prin împăcarea soţilor, iar pe durata procesului, instanţa poate lua măsuri vremelnice care se pot referi la raporturile personale sau patrimoniale dintre soţi.

In cadrul procesului de divorţ se pot soluţiona şi o serie de cereri accesorii referitoare la încredinţarea copiilor minori pre creştere şi educare, stabilirea pensiei de întreţinere, numele pe care îl vor purta soţii dupa divorţ, atribuirea locuinţei commune unuia dintre soţi.