Procedura controlului constituționalității legilor

Procedura controlului constituţionalităţii legilor.

Procedura, potrivit căreia Curtea Constituţională îşi exercită atribuţiile privind controlul constituţionalităţii legilor, este reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale , Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale precum şi de art. 9, 11, 24, 25 şi 26 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României .

În mod deosebit, ne interesează procedura controlului constituţionalităţii legilor în cele două cazuri:

– în cazul controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgare

– în cazul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

a) Procedura în cazul controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgare.

Înainte de promulgarea legilor, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii acestora, la sesizarea:

– Preşedintelui României;

– a unuia dintre preşedinţii celor două Camere;

– a Guvernului;

– a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

– a Avocatului Poporului;

– a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

– din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Sesizarea adresată Curţii Constituţionale trebuie să fie scrisă şi motivată. Actele de sesizare a Curţii se depun la registratură unde, în aceeaşi zi, primesc dată certă, după care se predau, prin prim-magistratul-asistent, preşedintelui Curţii. În cazul în care se sesizează din oficiu , actul prin care se declanşează procedura jurisdicţională este încheierea prin care Plenul a hotărât acest lucru.

În legătură cu exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale:

– cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se depune la secretarul general de la Camera Deputaţilor şi de la Senat. Dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de 2 zile;

– sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei de către secretarul general de la Camera respectivă.

Curtea Constituţională are obligaţia să comunice sesizarea primită, după caz:

– Preşedintelui României, în ziua înregistrării, dacă sesizarea provine de la unul dintre preşedinţii celor două Camere, de la parlamentari, de la Guvern sau de la Curtea Supremă de Justiţie;

– preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului în 24 de ore de la înregistrare, dacă provine de la Preşedintele României, de la parlamentari sau de la Curtea Supremă de Justiţie, precizându-le şi data dezbaterilor;

– dacă sesizarea s-a făcut de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituţională o va comunica preşedintelui celeilalte Camere, precum şi Guvernului;

– dacă sesizarea s-a făcut de către Guvern, Curtea o va comunica preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.

Până la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctul de vedere.

Termenul de judecată se stabileşte de către Preşedintele Curţii, fără a putea depăşi 30 de zile de la data primirii raportului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 17 alin. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii, când acesta se fixează astfel încât să fie respectate cxerinţele legale de celeritate.

Soluţionarea sesizării se realizează prin dezbaterea sa în plenul Curţii Constituţionale pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite.

Decizia se pronunţă în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui României. Dacă se constată neconstituţionalitatea legii, decizia se comunică şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului spre reexaminare. Decizia Curţii Constituţionale se publică în “Monitorul Oficial” al României, Partea I-a.

b) Procedura în cazul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate

Excepţia de neconstituţionalitate este un procedeu eficient de apărare a drepturilor şi libertăţilor publice, este un procedeu defensiv în care aştepţi ca legea să ţi se aplice pentru a o ataca . Ea priveşte o cauză aflată pe rolul unei oarecare instanţe judecătoreşti, proces în care cel interesat poate să atace legea în baza căreia instanţa a pronunţat hotărârea sa, considerând legea ca neconstituţională.

Excepţia poate fi ridicată numai în faţa instanţei judecătoreşti sau de arbitraj comercial de către una dintre părţi, din oficiu, de către instanţa de judecată sau direct, de Avocatul Poporului.

Curtea Constituţională va decide asupra unei asemenea excepţii (dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă) numai dacă de ea depinde soluţionarea cauzei.

Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită pe calea controlului prealabil (înainte de promulgarea legii) sau cele con¬statate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei şi dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.

Primind încheierea instanţei, preşedintele Curţii Constituţionale va desemna pe unul dintre judecători ca raportor şi va comunica încheierea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, indicându-le data până la care pot să trimită punctul lor de vedere. În cauzele privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, înştiinţarea părţilor se poate face prin citare, precum şi prin alte modalităţi operative, cum ar fi telefonic, sau prin telegramă, telex sau telefax, pe concepta de citare, întocmită de către magistratul-asistent, urmând să se facă menţiune despre modalitatea folosită, data şi ora comunicării. În cazul persoanelor care au domiciliul sau sediul în străinătate, citarea se face în limba română, iar deciziile se comunică netraduse, în mod direct, prin poştă,, recomandat, pe bază de recipisă şi cu confirmare de primire.

Tot judecătorul raportor va lua măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecăţii. Termenul de judecată se stabileşte de preşedinte la data depunerii raportului. Excepţia se judecă pe baza raportului prezentat de judecătorul raportor, a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, a punctelor de vedere prezentate, a probelor administrate, a susţinerii părţilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public. Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie. Aceasta se redactează în numărul de exemplare necesar spre a se asigura păstrarea lor la dosar şi în mape speciale, la arhiva şi biblioteca Curţii, precum şi comunicării lor în cazurile prevăzute de lege, respectiv pentru trimiterea la Monitorul Oficial al României , Partea I. După aceea se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi autorităţilor publice implicate, spre ştiinţă. Dacă este cazul, Curtea Constituţională se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.

Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, la cererea părţii care a invocat excepţia într-un proces civil. În procesele penale, decizia prin care se pronunţă neconstituţionalitatea unei astfel de prevederi, constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, doar dacă aceasta a constituit bază legală pentru pronunţarea condamnării persoanei care a invocat excepţia.