Procedura falimentului

Cap. I. Noţiunea procedurii insolvenţei şi a falimentului

Art. 2 din legea 85/2006 prevede că scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Procedura colectivă este definită de lege ca fiind procedura in care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, in modalităţile prevăzute de lege.

Din dispoziţiile de mai sus rezultă ca scopul Legii nr. 85/2006 este reglementarea atât a procedurii generale şi simplificate a insolvenţei cât si a reorganizării judiciare şi a procedurii falimentului prin care să se asigure plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăţi.

Modalităţile prin care se realizează scopul legii sunt procedura generală, procedura simplificată a insolvenţei, procedura de reorganizare judiciară şi procedura falimentului.

Insolvenţa este definită in art. 3 pct. (1) din lege ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Procedura generală reprezintă procedura prevăzută de lege prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin (1) fără a le indeplini simultan şi pe cele de la art.1 alin. (2), intra după perioada de observaţie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în procedura de reorganizare judiciară sau numai in procedura falimentului. Astfel, art. 1 alin. (1) din lege prevede că procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplica următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. 2 lit. c) şi d):

1. Societăţi comerciale;

2. Societăţi cooperatiste;

3. Organizaţiile cooperatiste;

4. Societăţile agricole;

5. Grupurile de interes economic;

6. Orice altă persoană judiciară de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice.

Procedura simplificată reprezintă procedura prin care debitorul care indeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile, perioadă în care se va analiza dacă debitorul comerciant face parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi: fie nu deţine nici un bun în patrimoniul lor; fie actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; fie administratorul nu poate fi găsit; fie sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului. De asemenea in perioada de observaţie se va analiza dacă debitorii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1) care nu au prezentat documentele prevăzute la art 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege.

Procedura simplificată se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual;

b) asociaţii familiale;

c) debitorii care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:@

1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;

d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) şi h) în termenul prevăzut de lege;@

e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;

f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de actuala reglementare.

Reorganizarea judiciară este procedura care se aplică debitorului, persoana juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Conform legii, procedura de reorganizare judiciara presupune intocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan denumit de lege plan de reorganizare.