Procedura hotărârilor preliminare sau recursul în interpretare

1. Procedura hotărârilor preliminare

Curtea de Justiţie colaborează cu instanţele judecătoreşti ale statelor membre, care sunt instanţele de drept comun în materie de drept al Uniunii Europene. Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a legislaţiei din spațiul unional şi pentru a evita orice interpretare divergentă, instanţele naţionale pot şi în anumite situaţii sunt obligate să se adreseze Curţii de Justiţie, cerându-i să clarifice o chestiune privind interpretarea dreptului unional, în scopul de a le permite, de exemplu, să verifice conformitatea legislaţiei naţionale cu acesta din urmă.

1.1 Definiție

Acţiunea preliminară este o acţiune de drept unional prin care o instanţă naţională din statele membre ale Uniunii Europene poate sau este obligată să solicite CJUE acordarea unui sprijin prin luarea unei decizii privind interpretarea tratatelor de înfiinţare, privind valabilitatea şi interpretarea actelor normative adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene şi EURATOM, în cazul în care într-un litigiu pendinte în faţa sa are îndoieli privind interpretarea tratatelor sau interpretarea şi validitatea dreptului unional secundar şi clarificarea acestei probleme de către CJUE contribuie la soluţionarea litigiului în fond.

1.2 Funcţie

Funcția acţiunilor preliminare este asigurarea respectării unităţii dreptului unional şi asigurarea protecţiei drepturilor resortisanţilor unionali, persoane fizice sau juridice. De fapt, sistemul jurisdicţional unional este structurat în mod dualistic, în care, pe de o parte, există ca organ jurisdicţional principal CJUE (completat de Tribunal şi TFP), iar, pe de altă parte, instanţele naţionale din statele membre. CJUE este obligată prin tratatele de înfiinţare să asigure respectarea dreptului unional şi este, din punct de vedere instituţional, formal, singura instanţă unională. Instanţele naţionale, la rândul lor, au obligaţia de a aplica dreptul unional în procesele derulate în faţa lor, normele juridice unionale în marea lor majoritate fiind direct aplicabile şi cu rang prioritar. Astfel, toate instanţele naţionale devin instanţe unionale în sens funcţional. Cu alte cuvinte, judecătorul naţional este „judecătorul ordinar” al dreptului unional, iar instanţele naţionale sunt instanţele de „drept comun” al dreptului unional

Pentru asigurarea aplicării unitare a dreptului unional este nevoie de o instanţă centrală în faţa căreia sunt decise toate neclarităţile de interpretare în spiritul scopurilor fixate de tratatele de înfiinţare ale Comunităţilor într-o procedură comunitară. Acţiunile preliminare au fost concepute ca un răspuns la această cerinţă obiectivă. Această acţiune, deşi ar putea fi asemănată cu o cale de atac, nu prezintă caracterele acesteia, deoarece între cele două instanţe există relaţii de coordonare, şi nu de subordonare, toată activitatea instanţei naţionale şi a CJUE fiind subordonată de fapt scopului lor comun, de a asigura aplicarea corectă şi respectarea dreptului unional la toate nivelurile. Procedura acţiunilor preliminare asigură legătura dintre CJUE şi instanţele naţionale şi marchează puntea de legătură între dreptul intern şi dreptul unional, fiind menită să asigure evitarea ca într-un stat membru să se cristalizeze o jurisprudenţă care nu este în concordanţă cu dreptul unional.

1.3 Reglementare

Acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare, procedură necontencioasă, de colaborare judiciară, independentă de orice inițiativă a părților, este reglementată de prevederile art. 267 TFUE, – art. 150 din Tratatul privind înfiinţarea EURATOM; – art. 10 din Protocolul nr. 36 privind dispoziţii tranzitorii privind actele adoptate în temeiul titlurilor V şi VI din Tratatul privind Uniunea Europeană înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; Convenţia din 16 decembrie 1968 de la Lugano, încheiată între statele membre ale Uniunii Europene şi ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS), privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

Prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene în această materie s-au bucurat de o interpretare extensivă a CJCE(ex. Noțiunea de ”instanță națională” a fost calificată ca un termen larg, incluzând atât termenul de ”instanță” din dreptul național, cât și alte entități care exercită atribuții jurisdicționale).

Acţiunea preliminară, deşi este inclusă în această carte în categoria acţiunilor necontencioase, are un caracter „sui generis”, deoarece conţine elemente de procedură necontencioasă, asemănătoare acţiunilor în care se pronunţă asupra unor chestiuni prealabile, dar şi elemente caracteristice acţiunilor de anulare a unor acte normative unionale.