Procedura partajului

1. Consideratii generale asupra procedurii împărtelii judiciare

1.1 Notiunea de împărteală. Sediul materiei

Dreptul de proprietate asupra unui bun sau asupra unei universalităti de bunuri poate să apartină adeseori mai multor persoane Atunci când dreptul de proprietate al mai multor persoane se întinde asupra unui singur bun sau asupra unor bunuri privite ut singuli dreptul acestora se înfătisează sub forma unui drept de proprietate comună.

Dreptul de proprietate comună poate îmbrăca două forme: dreptul de proprietate pe cote-părti si dreptul de proprietate în devălmăsie. Dacă dreptul de proprietate al mai multor persoane poartă asupra unei universalităti de bunuri ne aflăm în prezenta stării de indiviziune

Conceptul de împărteală semnifică în limbajul obisnuit distribuirea unor bunuri între mai multe persoane

În doctrina juridică împărteala este definită ca fiind acea operatiune juridică care are ca scop curmarea stării de indiviziune si înlocuirea dreptului indiviz al fiecărui proprietar cu un drept exclusiv asupra unuia sau mai multor bunuri concrete

Împărteala se poate realiza fie pe cale conventională, fie prin intermediul justitiei.

Procedura partajului este reglementată ca o procedură specială în art. 6731 – 67314 C. proc. civ. De asemenea, partajul este reglementat si prin dispozitiile cuprinse în Codul civil (art. 728 – 799) si în Codul familiei (art.33 si 36)

Partajul judiciar se judecă după aceste norme indiferent că este vorba despre o proprietate comună în indiviziune, de o coproprietate, sau de o proprietate comună în devălmăsie.

1.2 Persoanele care pot cere partajul

Primii indreptătiti să ceară partajul sunt coindivizarii Titlul de mostenitor este indiferent. Mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, ori instituitii contractuali universali sau cu titlu universal pot solicita deopotrivă partajul.

În caz de cesiune a drepturilor lor succesorale conform dispozitiilor art. 1399 C. civ., cesionarii le iau locul putând cere partajul ca si acestia însisi. Nu pot cere partajul mostenitorii lipsiti de drepturi asupra masei indivize, cum este cazul legatarilor sau instituitilor contractuali cu titlu particular, acestia primind individual direct de la defunct anumite bunuri.

De asemenea, cumpărătorul unui bun succesoral individual determinat de la unul dintre coindivizari este un având-cauza particular, care nu dobândeste prin aceasta calitatea de coindivizar, astfel încât nu poate cere partajul în nume propriu.

Dat fiind faptul că indiviziunea nu poate exista decât între persoane care au drepturi de aceeasi natură, nudul proprietar nu poate cere „partajul” contra uzufructuarului, dar dacă există mai multi nuzi-proprietari sau mai multi uzufructuari, asadar două indiviziuni diferite asupra aceleiasi succesiuni (una în nuda-proprietate si una în uzufruct) oricare dintre nuzii-proprietari poate cere partajul în privinta indiviziunii de nuda-proprietate, în timp ce oricare dintre uzufructuari poate cere partajul în privinta indiviziunii de uzufruct; dar dacă unul dintre coindivizari are drepturi în ambele indiviziuni, acesta poate cere partajul în oricare dintre acestea