Procedura Reorganizării Judiciare

Procedura de reorganizare judiciară

Noţiuni generale

Conform art. 3 pct. 20 din Legea nr. 85/2006 reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoana juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată al creanţelor.

Acestă procedură presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreuna sau separat:

a. Restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

b. Restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c. Restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei reprezintă cu siguranţă un progres în eficientizarea procedurii de reorganizare judiciară şi asigurarea unui echilibru între şansele de redresare prin reorganizarea judiciară a comerţianţilor insolvenţi şi eliminarea controlată de pe piaţă a comercianţilor neviabili, în acelaşi timp cu creşterea eficienţei economice şi comerciale a procedurii insolvenţei .

De asemena trebuie precizat faptul că atât Legea veche, adică Legea nr. 64/1995, cât şi noua lege a insolvenţei nu oferă o definiţie a planului de reorganizare, dar ca o noutate a Legii nt. 85/2006 avem definiţia reorganizării judiciare, astfel cum este precizată mai sus.

Dupa cum spuneam şi mai devreme procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de reorganizare.

Potrivit art. 103 alin. 1 din actuala lege a insolvenţei în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până la momentul în care judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor masurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comerciantului, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, în condiţiile art.107 şi urmatoarele.

Din prevederile acestui articol rezultă că pe tot parcursul procedurii de reorganizare judiciară debitorul va fi condus de un administrator-juridic. Trebuie precizat ca prin conducereea activităţii debitorului se înţelege efectuarea şi aducerea la îndeplinire a obiectivelor sau măsurilor planului de reorganizare. Rezultă deci că pe această perioadă, acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul să intervină în

conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare judiciară .

Această procedură are două sensuri şi anume poate fi o procedură de redresare a activităţii debitorului, cu plata datoriilor faţă de creditori adica de reorganizare judiciară sau o procedură de lichidare a patrimoniului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.

Prin urmare, procedura reorganizării cuprinde regulile care urmăresc organizarea activităţii debitorului în vederea refacerii patrimoniului şi plaţii datoriilor faţă de creditori iar prin procedura lichidării judiciare sunt cuprinse regulile care reglementează executarea silită a bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.

Trebuie reţinut faptul că procedura reorganizării şi lichidării constituie un ansamblu de reguli reglementate de lege, care urmăresc salvarea comerciantului debitor aflat în dificultate, iar în caz de eşec, prefacerea în bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor .

Planul de reorganizare juridică

După cum precizam si mai devreme, atât Legea nr. 64/1995, cât şi noua lege a insolvenţei nu oferă o definiţie a planului de reorganizare dar noutatea adusă spuneam că este facută de Legea nr. 85/2006 care constă în definiţia reorganizarii judiciare ca fiind procedura care se aplică debitorului, persoana juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor.

Într-o primă opinie, planul de reorganizare este considerat ca fiind un act juridic multilateral, având o triplă natură juridică:

1. natură juridică contractuală- care rezultă din faptul că este propus de anumite persoane îndreptăţite

2. natură juridică legală

3. natură juridică jurisdicţională- este dată de judecătorul-sindic.

Dintr-o altă perspectivă, planul de reorganizare este caracterizat ca fiind un instrument juridico-economic elaborat cu anticipaţie cuprinzând o serie de operaţiuni de natură juridică, economică şi socială, destinate să conducă la restructurarea şi continuarea activităţii debitorului şi la plata pasivului acestuia, sau dacă acest lucru nu este posibil, să ducă la lichidarea prin vânzarea averii debitorului în mod ordonat, parţial sau total, ca un ansamblu în stare de funcţionare, pentru a obţine valoarea maximă .