Procedura Reorganizării Judiciare și a Falimentului

Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană şi dobândirea, în cursul anului 2004 a unui statut de economie de piaţă funcţională din partea Comisiei Europene (de fapt, o economie de piaţă ,,semifuncţională”) a declanşat un amplu proces de armonizare a legislaţiei în toate domeniile de reglementare, dar mai ales în cel economico-financiar şi juridic. Necesitatea instaurării şi menţinerii unui mediu economic ,,sănătos” a determinat orientarea cadrului normativ spre crearea de instituţii şi instituirea de proceduri menite să excizeze agenţii economici neperformanţi. În materia societăţilor comerciale, procedura prin care comercianţii neperformanţi sunt înlăturaţi este reglementată de Legea nr. 64/1995.

Potrivit Legii nr. 64/1995 , republicată şi modificată, procedura reorganizării judiciare şi falimentului se aplică tuturor comercianţilor – societăţilor comerciale, persoanelor fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale , organizaţii cooperatiste - aflaţi în stare de insolvenţă, precum şi societăţilor agricole, ca şi oricărei alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice . Procedura reorganizării se va aplica în mod corespunzător şi grupurilor de interes economic (G.I.E.) ca forme asociative cu personalitate juridică şi scop patrimonial, potrivit art. 218 din Legea nr. 161/2003, indiferent dacă acestea au sau nu calitatea de comerciant.

Prin insolvenţă cadrul legal defineşte acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Insolvenţa comercială nu presupune în mod necesar şi implicit ca activul patrimoniului debitorului să fie mai mic decât pasivul acestuia, condiţia esenţială de existenţă a stării de insolvenţă fiind imposibilitatea debitorului de a-şi plăti datoriile.

Procedura , pur comercială prin natura ei, are de regulă caracter colectiv, general şi unitar, având drept scop – declarat tot de către legiuitor – acoperirea integrală sau parţială a pasivului, fie prin reorganizarea comerciantului (implicit a activităţii acestuia) sau prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul său până la stingerea pasivului, fie prin declararea falimentului.

Starea de insolvenţă a debitorului trebuie să rezulte exclusiv din imposibilitatea de plată a datoriilor. Nu va putea fi considerată stare de insolvenţă şi, pe cale de consecinţă, nu se vor aplica regulile care guvernează procedura reorganizării judiciare şi falimentului împrejurarea în care debitorul refuză, justificat sau nu, să onoreze debitele rezultate din raporturi contractuale sau obligaţii bugetare.

Procedura reorganizării judiciare şi falimentului este o procedură contencioasă, în care instanţa judecătorească, prin judecătorul sindic, exercită atribuţii de decizie şi control. Alături de instanţa de judecată şi de judecătorul sindic mai participă la aplicarea procedurii administratorului sau lichidatorului, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi comitetul asociaţilor sau acţionarilor.

Competenţa materială în aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995, republicată şi modificată, revine tribunalului ca instanţă de fond şi Curţii de Apel ca instanţă de recurs. Competenţa teritorială revine instanţei de la sediul debitorului.

Judecătorul-sindic va fi numit de către preşedintele instanţei care aplică procedura reorganizării judiciare şi falimentului dintre judecătorii desemnaţi ca judecători sindici în temeiul art.47 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi va exercita atribuţiile prevăzute în art.11 din Legea nr.64/1995.

Principalele atribuţii ce-i revin judecătorului-sindic, potrivit legii, sunt:

a) darea hotărârii de deschidere a procedurii;

b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;

c) desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor. Desemnarea are caracter provizoriu până la prima adunare a creditorilor, care poate decide menţinerea sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecătorul sindic. Pentru desemnarea provizorie, judecătorul sindic ţine cont de eventuale cereri ale creditorilor petenţi şi poate respinge aceste cereri numai motivat ;

d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;

e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administrator sau de lichidator;

g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;