Procedura Succesorală Contencioasă

2. Procedura succesorala contencioasa

Petitia de ereditate. Mijlocul juridic (actiunea) cu ajutorul careia aceste din urma persoane pot fi valorificate drepturile pretinse si pot intra în posesiunea mostenirii se numeste traditional, fara a fi consacrata in terminis de lege, petitie de ereditate (petitio hereditatis). Prin aceasta actiune reclamantul cere recunoasterea calitatii (titlului) sau de mostenitor si, drept consecinta, posesiunea patrimoniului succesoral. Petitia de ereditate este o actiune prin care o persoana cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar (universal sau cu titlu universal) si obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzându-se de asemenea mostenitor universal ori cu titlu universal, detine aceste bunuri în aceasta calitate, drepturile pretinse de cele doua parti fiind inconciliabile .

Reclamantul în petitia de ereditate este persoana care se pretinde a fi succesor universal sau cu titlu universal, respectiv, succesorii ei în drepturi (cesionarii de drepturi succesorale sau mostenitorii ei prin retransmitere în caz de deces). Legatarul cu titlu particular, îsi poate valorifica drepturile dobândite prin intermediul actiunii în revendicare sau confesorie (daca dreptul dobândit este real) ori a actiunii personale (daca legatul are ca obiect un drept de creanta). Legatarul nu beneficiaza de petitia de ereditate.

Pârâtul este o persoana care se pretinde a fi succesor universal cu titlu universal si care poseda bunurile succesorale în aceasta calitate (posesor pro herede). Din aceasta cauza, natura adevarata a actiunii se poate stabili numai dupa ce pârâtul si-a precizat pozitia fata cererea reclamantului, se apara în calitate de succesor universal sau cu titlu universal ori în alta calitate. Astfel, daca pârâtul poseda bunurile succesorale si se apara în calitate de proprietar sau de titular al unui drept real ori de posesor ordinar, iar nu de mostenitor, actiunea va fi de revendicare, negatorie sau posesorie, dupa caz, chiar daca reclamantul va trebui sa-si dovedeasca calitatea sa de mostenitor pentru a putea actiona (calitate procesuala activa).

Petitia de ereditate nu se confunda nici cu actiunea personala prin care reclamantul cere plata datoriei fata de succesiune, daca acesta din urma refuza plata nu pentru ca ar fi mostenitor, ci din cauza inexistentei datoriei sau a stingerii ei pe alta cale (de exemplu, plata, prescriptia extinctiva).

Reusita petitiei de ereditate presupune admiterea actiunii în anularea certificatului de mostenitor eliberat pe numele pârâtului, daca reclamantul se considera vatamat în drepturi prin eliberarea lui sau în anularea testamentului pe care pârâtul îsi întemeiaza calitatea sa de legatar universal sau cu titlu universal.

Petitia de ereditate este calificata drept o actiune reala, caci are drept scop deposedarea mostenitorilor aparent de bunurile succesorale, creantele din masa succesorala fiind vizate ca o valoare patrimoniala, iar nu ca raport juridic împotriva debitorului.

De asemenea petitia de ereditate este o actiune divizibila, în sensul ca fiecare pretins mostenitor (în caz de pluralitate) trebuie sa actioneze, respectiv sa apere în nume propriu, neputând reprezenta, în puterea legii, pe comostenitori, iar hotarârea obtinuta este opozabila numai fata de partile din proces. De exemplu, respingerea actiunii intentata de un pretins mostenitor nu poate fi opusa cu autoritate de lucru judecat fata de actiunea intentata de un alt mostenitor .

Petitia de ereditate este o actiune prescriptibila în termenul legal de prescriptie, iar nu în termenul de 6 luni de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, acceptarea mostenirii fiind o conditie prealabila). Având ca obiect stabilirea calitatii de mostenitor si restituirea universalitatii, sau cotei de universalitate, nu se confunda cu actiunea de revendicare care este imprescriptibila. Termenul curge nu de la deschiderea mostenirii, ci de la data când pârâtul a facut acte de succesor, care, prin natura lor, contesta drepturile succesorale ale reclamantului.

Mijloacele de proba admise în acest cadru sunt certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor, testamentul, actele de stare civila si orice alte mijloace de proba admise de lege. În cadrul solutionarii petitiei de ereditate, cu ajutorul acestor mijloace de proba reclamantul, pentru a avea câstig de cauza, trebuie sa dovedeasca ca are calitatea de mostenitor, în tot sau în parte, în privinta patrimoniului succesoral reclamat, titlul sau fiind preferabil ori concurent cu titlul pârâtului.