Procedura Succesorală Notarială

1. Procedura succesorala amiabila

Procedura succesorala notariala este reglementata de Legea nr. 36/1995, privitoare la notarii publici si la activitatea notariala si de Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36 din 1995, adoptat prin Ordinul nr. 710/C al ministrului justitiei.

Aceasta este o procedura gratioasa si necontencioasa, nefiind obligatorie pentru mostenitori, în caz de litigiu acestia putându-se adresa direct instantei de judecata.

Asa cum rezulta din prevederile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, în cadrul procedurii succesorale notarul public stabileste calitatea mostenitorilor legali si a legatarilor, întinderea drepturilor acestora si compunerea masei succesorale.

Activitatea notariala se întemeiaza pe acordul dintre mostenitori cu privire la calitatea lor, la cotele parti ce le revin din succesiune, la valabilitatea dispozitiilor succesorale si la toate celelalte probleme succesorale.

Daca însa succesibilii îsi contesta unii altora calitatea sau nu se înteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la întinderea drepturilor ce li se cuvin, procedura notariala îsi pierde caracterul necontencios si notarul public o va suspenda, îndrumând partile sa solutioneze neîntelegerile dintre ele în cadrul procedurii contencioase judiciare.

Procedura succesorala notariala are un caracter facultativ. Ea se suspenda daca mostenitorii prezinta dovada ca s-au adresat instantei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor. De altfel, nici o dispozitie legala nu împiedica partile sa se adreseze direct instantelor judecatoresti, daca stiu ca între ele exista neîntelegeri.

Potrivit dispozitiilor art. 68 din Legea nr. 36/1995, competenta teritoriala apartine notarului public mai întâi sesizat din circumscriptia teritoriala a judecatoriei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. Daca de cujus nu a avut domiciliu în tara, procedura succesorala notariala va fi îndeplinita de notarul public din circumscriptia judecatoriei în care defunctul avut bunurile cele mai importante (cu cea mai mare valoare) .

Conform dispozitiilor art. 68 alin. 3 din Legea notarilor publici, notarul public sesizat trebuie sa-si verifice competenta, iar daca constata ca este necompetent se va desesiza si va trimite cazul biroului notarial competent, fara citarea partilor.

Procedura succesorala notariala se poate deschide la cererea oricarei dintre partile interesate, a procurorului, precum si a secretariatului consiliului local al localitatii în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când mostenirea cuprinde imobile.

Cererea trebuie sa cuprinda datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentiunea valorii acestora, precum si datele despre pasivul succesoral (art. 69 din Legea nr. 36 din 1995).

Notarul va dispune înregistrarea cererii dupa ce va efectua cercetari în opisul succesoral, astfel încât sa nu se fi format un alt dosar în aceeasi cauza succesorala.

În cazurile prevazute de lege si la cererea celor interesati, notarul public personal, sau prin intermediul unui delegat, poate proceda la inventarierea bunurilor succesorale. Aceasta operatiune se poate face numai cu acordul persoanei în posesia careia se afla bunurile, în caz de refuz întocmindu-se un proces verbal care va cuprinde enumerarea, descrierea si o evaluare a bunurilor care se aflau în posesia defunctului la data decesului.

Daca bunurile defunctului se afla în posesia unei persoane straine de mostenire, acestea se vor inventaria la locul unde acestea se afla, specificându-se motivul pentru care se afla acolo.

Daca se formuleaza contestatii, cu ocazia inventarierii bunurilor succesorale, cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra acestora, acestea vor fi mentionate în procesul verbal, în mod separat.

Daca este posibil, inventarul va cuprinde date si despre pasivul succesoral.

În situatia în care, cu ocazia inventarierii bunurilor succesorale, este descoperit un testament, notarul public va proceda de îndata la deschiderea acestuia, va fi semnat spre neschimbare si va fi depus la biroul notarului public. Daca testamentul este olograf sau mistic, se va constata printr-un proces verbal starea materiala în care acesta se afla ( art. 71 alin. 5 din Legea nr. 36/1995).

Inventarul se semneaza de notarul public, sau de persoana delegata de acesta, de succesibilii aflati la locul întocmirii inventarului, iar în lipsa lor sau a refuzului de a semna, de martorii prezenti .