Proceduri Speciale - Drept Procesual Penal

Libertatea individuala face parte din drepturile fundamentale ale omului. Legislatia nationala se aliniaza, de regula la normele unanim admise pe plan international. In Romania, dreptul si libertatile persoanelor sunt interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948) - art.9, cu pactele si tratatele la care Romania este parte: Conventia Europeana asupra drepturilor omului (1950) - art.5, Pactul International cu privire la drepturile civile si politice (1966) - art.9, Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentantilor statelor participante la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (1989). Daca exista neconcordante intre tratatele la care Romania este parte si legile interne, au prioritate reglementarile internationele (art.20 Constitutia Romaniei).

Aceasta libertate nu este absoluta, in toate actele normative interne cat si internationale fiind prevazuta restrangerea in anumite situatii. Aplicarea unor masuri de limitare a acestui drept este impusa de procesul de infaptuire a justitiei penale si de realizare a ordinii de drept, de executare a unor condamnari penale, si uneori in contextul dreptului civil.

Ca limitari in procesul penal, a libertatii individuale, potrivit art.23 alin.(2) din Constitutie amintim perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane.

Siguranta persoanei - perchezitia

Potrivit art.27 alin.(1) din Constitutie, domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliu ori in resedinta unei persoane, fara invoirea acesteia. Justificarea acestui drept fundamental consta in respectul personalitatii umane, ceea ce implica si respectul domiciliului sau. Inviolabilitatea domiciliului, exprima juridic interdictia patrunderii in domiciliul unei persoane.

Totusi, acest drept nu este unul absolut, existand cazuri prevazute chiar in Constitutie (art.27 alin.2) , in care se poate deroga de la prevederile art.27 alin.(1), si anume:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unai hotarari judecatoresti;

b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;

c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;

d) prevenirea respandirii unei epidemii.

Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.

In functie de locul si modalitatea efectuarii, perchezitia poate fi domiciliara sau corporala. Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecatii. Daca perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale, hotararea se ia in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea obligatorie a procurorului. In schimb, perchezitia corporala poate fi dispusa de organul de cercetare penala sau de procuror in faza urmaririi penale sau de judecator in faza judecatii.

O precizare importanta este cuprinsa in art.100 alin.(6) C.p.p. si anume ca perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale ceea ce inseamna ca nu poate fi efectuata in perioada actelor premergatoare, potrivit dispozitiilor art. 224 si 224¹ Cod procedura penala.

Deoarece perchezitia domiciliara poate fi efectuata atat in faza de urmarire penala, cat si in faza judecatii, se face distinctie cu privire la organele judiciare care o efectueaza, in cele doua faze. Astfel, potrivit art.101, perchezitia domiciliara dispusa in cursul urmaririi penale se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi. Daca perchezitia domiciliara a fost dispusa in cursul judecatii, instanta poate proceda la efectuarea acesteia, dar numai cu ocazia unei cercetari la fata locului. In celelalte cazuri, instanta comunica procurorului dispozitia de a efectua perchezitia, in vederea efectuarii acesteia.

Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante.

Deoarece textul din Constitutie nu defineste expresia "in timpul noptii", legea procesual penala arata cu privire la timpul de efectuare, ca ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6,00 - 20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6,00 - 20,00, poate continua si in timpul noptii (art.103 C.p.p.).

Interdictia efectuarii perchezitiei in timpul noptii este impusa de faptul ca o actiune a autoritatii publice, efectuata in conditii de legalitate, nu trebuie sa produca efecte nedorite, cat priveste nu numai persoana celui vizat, dar si membrilor familiei sale. Totodata, o perchezitie efectuata pe timpul zilei ofera mai multe garantii in ceea ce priveste corectitudinea, dar si posibilitatea de depistare, gasire a bunurilor cautate.