Procesul de aderare al României la Uniunea Europeană

Partea I

I . Despre Uniunea Europeană și integrarea în Uniunea Europeană

1 . Despre UE

Uniunea Europeană constituie forma actuală a construcţiei comunitare,începute în 1952, fiind create în 1993 prin Tratatul privind Uniunea Europeană de la Maastricht.

Cei trei piloni care formează UE sunt :

- Cele trei Comunităţi Europene: Comunitatea europeană,CEEA şi CECA;

- Politica externă şi de securitate comună:

- Cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor externe.

Apariţia UE a determinat dobândirea unor denumiri noi de către instituţiile comunitare.Astfel,începând cu anul 1993 Consiliul Comunităţilor Europene se numeşte Consiliul Uniunii Europene,iar Comisia Comunităţilor Europene devine Comisia Europeană. De asemenea,Curtea de Conturi devine,din ianuarie 1994,Curtea Europeană de Conturi,transformându-se din organ cu caracter tehnic în instituţie comunitară.

Fiecare stat care solicita aderarea trebuie să îndeplinească trei condiţii de bază:

-identitate europeană

-sistem democratic de guvernare

-respect fata de drepturile omului şi libertăţile cetăţeneşti

Integrarea presupune de asemenea acceptarea drepturilor şi obligaţiilor actuale şi viitoare ale sistemului comunitar,mai exact aaquisului comunitar. Acesta cuprinde:- conţinutul ,principiile şi obiectivele politice ale tratatelor,incluzând Tratatele de la Am sterdam şi Nişă;

-legislatia adoptată referitoare la tratate,cât şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie;

-Declaratiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul comunităţii

-Acordurile internaţional şi cele existente între statele member referitoare la activităţile comunităţii.

După cum demonstrează extinderile precedente ale UE, aderarea la UE reprezintă un proces îndelungat şi complicat de ajustare a tuturor domeniilor interne ale statelor candidate la principiile, valorile şi standardele UE. Doar în acest caz integrarea ulterioară a noilor ţări membre nu va avea pentru ele consecinţe dureroase şi nu va afecta integritatea sistemului european. Pentru a orienta statele candidate asupra reformelor care trebuie îndeplinite în vederea aderării la UE, Uniunea a stabilit câteva criterii de aderare.

2 . Criteriile obligatorii pentru aderarea la Uniunea Europeană formalizate la summitul de la Copenhaga sunt următoarele :

a) Criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Acest criteriu a fost desfăşurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondată în baza condiţiilor de libertate, democraţie, respectarea drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, supremaţiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre” (art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii.

b) Criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabile să facă faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul UE.

c) Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale UE.

Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost completate cu încă unul:

d) Existenţa unor structuri administrative şi judiciare car vor permite adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar.

Această condiţie urma să asigure că extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizările Comunităţii şi procesul de integrare, convenit la Maastricht.

Consiliul European de la Luxembourg, din decembrie 1997, a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o nouă condiţie – capacitatea UE de accepta noi membri, aceasta însemnând sporirea angajamentului UE în procesul de extindere.

Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin să completeze condiţia de bază pentru a deveni membru al UE o constituie identitatea europeană, care a fost consacrată prin Tratatul de la Roma din 1958, art. 237 („orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene”).

Îndeplinirea criteriilor de aderare de către statele candidate este monitorizată de Comisia Europeană, care anual publică Rapoarte de Ţară privind succesele înregistrate de statele candidate în acest domeniu.