Procesul decizional in cadrul comunitatii si Uniunii Europene - Principiul subsidiaritatii

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Procesul decizional in cadrul comunitatii si Uniunii Europene - Principiul subsidiaritatii.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Principiul subsidiarității reprezită un principiu fundamental al dreptului comunitar. Subsidiaritatea reglementează exercițiul competențelor concurente între cei doi titulari ai acestora: Statele membre și Uniunea. Subsidiaritatea ca principiu în domeniul competențelor Comunităților înseamnă că acestea nu intervin în domeniile care nu țin de competența lor exclusivă, decât în măsura în care obiectivele avute în vedere nu pot fi realizate în mod corespunzător de către statele membre, acestea putând fi mai bine îndeplinite la nivel comunitar. Se are în vedere faptul că ceea ce poate fi realizat în mod individual, de către fiecare stat, nu trebuie făcut în comun, dar dacă această realizare individuală nu este posibilă, se impune intervenția colectivă. Competența de drept comun este deci a statelor, iar intervenția comunitară, în practică, este de natură să ducă în suficiente cazuri la situații dificile în ceea ce privește delimitarea competențelor, fapt pentru care în doctrină s-au exprimat opinii controversate în legătură cu această problemă. În mod concret este vorba de o acceptare din partea statului a limitării competențelor sale, în vederea acordării unor competențe sporite Comunităților. Competența națională constituie regula, iar competența comunitară excepția .

Prioritatea de reglementare intrn-un domeniu care ține de copetențele concurente revine statelor membre. Uniunea intervine condiționat, dacă acțiunea statelor este insuficientă pentru atingerea obiectivului urmărit. Principiul subsidiarității nu trasează o frontieră rigidă între competențele statelor membre și cele ale Comunității, ci permite organizarea , pentru fiecare domeniu de competență concurentă, a unui partaj, care poate varia în timp, conform circumstanțelor și necesității obiectivelor vizate. Puterea de reglementare este astfel localizată la nivelul eficient cel mai apropiat cetățeanului.

Deși nu a fost consacrat expressis verbis de către tratattele originare, majoritatea doctrinei consideră existența sa imiplicită încă de la începutul construcției comunitare. Actul Unic European face o primă consacrare a principiului subsidiarității în materia politicii de mediu și a cercetării și dezvoltării tehnologice, însă Tratatul de la Maastricht are meritul de a-l fi generalizat. Acest aport al tratatului vine însă într-un context ambivalent, marcat în general de dorința statelor de a limita „furia reglementară” a Comunităților. Anumite state au văzut în consacrarea principiului o garanție a limitării acțiunii Uniunii, în timp ce altele au apreciat valențele federale ale subsidiarității. Tocmai semnificația sa care părea să concilieze promotorii unei uniuni interguvernamentale și pe cei ai unei uniuni federale a facilitat un consens de moment. După această dată, principiul subsidiarității a fost analizat în termeni de dimensiune ascendentă, în opoziție cu cea descendentă. Corelarea sa imediată cu principiul proporționalității întărește ideea efectului restrictiv asupra competențelor Uniunii .

Tratatul de la Maastricht face referire în preambul la principiul subsidiarității în accepțiunea acestuia de principiu de proximitate și regulă politică în adoptarea deciziilor și în art. 2 TUE, ceea ce îi dă vocația de a se aplica ansamblului activităților Uniunii Europene. Ulterior, Tratatul de la Lisabona a înscris principiul subsidiarității la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul UE și a abrogat articolul 5 din Tratatul CE, păstrându-i însă termenii. A fost, de asemenea, adăugată o referire explicită la dimensiunea regională și locală a principiului subsidiarității. În plus, Tratatul de la Lisabona a înlocuit

Fisiere in arhiva (1):

  • Procesul decizional in cadrul comunitatii si Uniunii Europene - Principiul subsidiaritatii.doc

Bibliografie

1. N. Gh. Șuteu, Dreptul instituțional al Uniunii Europene, Editura SALGO, Sibiu, 2015
2. D. Chalmers, C. Hadjiemmanuil, G. Monti, A. Tomkins, European Union Law, Cambridge University Press, 2006
3. G. Gornig, I. E. Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C. H. Beck, București, 2006
4. O. Ținca, Drept comunitar general, Editura Lumina Lex, București, 2005
5. V. Ciocan, L. Taut, E. Nuna, Drept european. Instituții europene. Politici europene. Fonduri structurale, Editura Grafnet, Oradea, 2007