Procesul legislativ în Uniunea Europeană

Informatii privind procesul legislativ al Uniunii Europene

In debutul acestui referat voi incerca sa prezint cateva informatii esentiale pentru a intelege intelesul conceptului de <proces legislativ>.Vom porni bineinteles de la cuvantul legislatie care desemneaza ansamblul legilor unei tari.Procesul legislativ

desemneaza fazele prin care trece o lege din stadiul de proiect pana este votata si adoptata.In acest referat sunt prezentate informatii privind procesul legislativ al Uniunii Europene,structura,competentele legislative,proceduri legislative.

Pentru ca legislatia Uniunii Europene sa fie mai bine inteleasa si corect implemetata este esential sa se asigure faptul ca este bine schitata.Actele adoptate de institutiile Uniunii Europene trebuie sa fie realizate intr-o maniera inteligibila in conformitate cu princippile uniforme de prezentare a actelor cu caractel legislative pentru ca cetatenii Uniunii Europene impreuna cu operatorii economici sa-si poata identifica drepturile lor si in acelasi timp si obligatiile.

Luarea deciziilor in Uniunea Europeana este un proces care implica Comisia Europeana,Parlamentul si Consiliul Uniunii Europene cunoscut sub numele de Consiliu de Ministrii sau pe scurt Consiliul.Comisia are monopolul initiativei legislative iar Parlamentul si Consiliul adopta actele comunitare,cu precizarea ca Parlamentul European este asociat in grade diferite,in functie de procedura legislative aplicabila.Pentru orice decizie luata trebuie precizata baza legala-prevederile specifice din Tratat.Se stabileste astfel care este procedura legislative care trebuie urmata.

Cele patru proceduri legislative in vigoare sunt:

1.Cooperarea

2.Consultarea

3.Avizul conform

4.Codecizia

Principalele proceduri prin care este adoptata legislatia comunitara sunt codecizia si consultarea.Exista trei tipuri de acte legislative in Uniunea Europeana:

Legislatie primara, (Ex: Tratatele Fondatoare si alte texte care poseda un statut similar);

Legislatie Secundara: reglementari, directive, decizii, recomandari si avizuri inspirate din Tratate;

Jurisprudenta :deciziile Curtii Europene de Justitie si ale Courtii de Prima Instanta.

Impreuna sunt cunoscute sub denumirea de "acquis comunitar".

Deciziile in legatura cu legislatia primara sunt luate in cadrul negocierilor dintre guvernele statelor membre. Acordurile de acest gen sunt enuntate in forma unor tratate care vor fi supuse ratificarii de catre parlamentele nationale, dar nu si de catre Parlamentul European. Aceeasi procedura este valabila si pentru orice amendamente ulterioare aduse acordurilor. In unele state membre se poate face recurs la referendum.

Legislatia secundara este elaborata utilizand diferite procedee, acestea depinzand de articolul tratatului care a fost ales de catre Comisie ca baza legala pentru propunerea in cauza.

Jurisprudenta rezulta din sentintele Curtii Europene de Justitie si a Curtii de Prima Instanta care se intalnesc in Luxemburg, si care raspund recomandarilor curtilor nationale sau actiunilor legale ale Comisiei in calitatea ei de curator al Tratatelor.

Exista diferite tipuri de legislatie secundara:

Reglementari: obligatorii si direct aplicabile tuturor statelor membre fara nici un fel de implementari in legislatia nationala. Spre exemplu, gestiunea aspectelor cotidiene ale Politicii Agricole Comune este supusa reglementarilor.

Directive: obligatorii pentru statele membre, fac referire la rezultatele care trebuie produse si la termenul in care acestea trebuie realizate, insa se lasa la libera alegere a statelor membre elaborarea metodelor si a legislatiei. Directivele sunt implementate in cadrul legislatiei nationale in functie de procedurile fiecarui stat membru. Termenele acordate pentru implementarea directivelor de la aprobarea lor pot fi semnificative, iar responsabilitatea pentru executarea acestora este in mod normal responsabiliatea autoritatilor nationale.

Decizii: pot fi emise de catre Consiliu dar si de catre Comisie si sunt obligatorii pentru adresanti, care pot fi un stat membru sau o persoana particulara. Nu este necesara o implementare legislativa nationala ci doar notificarea subiectilor deciziei.

Recomandari si Avize: nu sunt obligatorii si pot fi emise de catre Consiliu sau Comisie.

În ce priveşte competenţele legislative ale Uniunii Europene în diferite domenii politice se face diferenţa între competenţa exclusivă, dublă şi flancată. De exemplu, în politica comercială şi vamală puterea legislativă o deţine exclusiv UE. În domeniul pieţei comune, al agriculturii, energiei, transporturilor, mediului şi al protecţiei consumatorilor se aplică o competenţă dublă. Ţările membre ale UE au dreptul în aceste domenii să adopte legi proprii, în cazul în care UE nu prezintă nici o iniţiativă legislativă. În toate celelalte domenii politice ţările membre deţin competenţa exclusivă. În afară de aceasta există anumite competenţe care pot fi delegate UE numai de ţările membre. UE nu-şi poate deci asuma alte competenţe fără acordul statelor member.

Institutia care vegheaza la respectarea dreptului comunitar este Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), cu sediul la Luxemburg. Pentru a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice si judirice, a fost infiintat, in 1989, Tribunalul de Prima Instanta, permitind astfel Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza, respectiv interpretarea uniforma a legislatiei comunitare.

Actele adoptate de catre institutiile UE sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acesta este publicat zilnic in toate limbile oficiale din Uniunea Europeana, in doua serii:

-seria L (legislatie);

- seria C (informatii si anunturi).