Profitul

1. GENERALITATI PRIVIND DEFINIREA PROFITULUI :

In conditiile economiei de piata , mobilul activitatii economice il reprezinta obtinerea de profit.Realizarea acestui venit nu trebuie privita , insa, numai din punct de vedere subiectiv,ca dorinta a oricarui agent economic , ci si ca necesitate obiectiva , profitul constituind baza cresterii economice , a dezvoltarii , a progresului general.

Categorie economica complexa , profitul reprezinta rezultatele pozitive ale activitatii economice , atunci cand acestea se obtin , pentru definirea sa fiind necesara evidentierea concomitenta a laturilor esentiale care-i sunt proprii si nu redarea disparata , doar a unora sau a altora dintre ele .

Mercantilistii explica profitul ca fiind rezultatul diferentei dintre pretul cu care se cumpara o marfa si cel cu care se vinde , pentru ei profitul provenind deci din comert.

Stiinta econimica a demonstrat ca aceasta explicatie este gresita , profitul neputand sa ia nastere din circulatie , deoarece ceea ce pierd unii castiga ceilalti , pe ansamblu fiind vorba de aceeasi valoare.

In timp ce W. Petty considera ca profitul provine din domeniul extractiei metalelor pretioase , pentru fisiocrati acesta , ca si valoarea in general , se creeaza in agricultura ei considerand in mod gresit ca numai in aceasta ramura se obtine productie fizica.

Cautand raspuns la aceasta problema , reprezentantii cei mai de seama ai economiei politice clasice ajung la concluzia ca profitul se obtine in productie , dar ca apare si se realizeaza in sfera circulatiei odata cu vanzarea marfurilor.

Sesizand limitele fisiocratilor , Adam Smith sustine ca profitul si valoarea iau nastere in toate ramurile de productie.Meritoriu si de retinut este si faptul ca , el atragea atentia asupra greselii care se face cand profiturile sunt confundate cu salariile de conducere.Ajunge si la concluzia ca , datorita concurentei crescande pe aceeasi piata , precum si a dificultatilor legate de gasirea de noi fonduri pentru investitii rentabile in timp , nivelul profitului are tendinta de scadere.

David Ricardo subliniaza ca profitul este doar o parte a valorii creata de producatorii de marfuri , parte a carei marime arata el este in raport invers proportional cu salariul , marimea profitului fiind partea care ramane din valoare in urma scaderii rentei si a salariilor.Ricardo are meritul de a fi determinat si nivelul anual al profitului ca rata procentuala , rezultat ce provine din raportarea profiturilor la capitalul investit , el aratand ca daca s-ar investi numai capital de lucru (salarii) nivelul profitului ( ca rata procentuala) ar rezulta din raportul profituri totale/salarii.

Cat priveste marginalistii , ei atribuie profiturile unui asa zis al patrulea factor de productie si anume organizarea si conducerea afacerilor , ca activitati de coordonare si elaborare a deciziilor.

Remarcabila este pozitia lui Marshall , care critica teoriile ce sustin ca „profitul remunereaza riscul” , intrucat , spune el , „acesta este asigurat”.

Meritoriu este si faptul ca , manifestandu-se impotriva socialismului , el nu este insa , de acord nici cu inegalitatile privind distributia avutiei , prin conceptile sale Marshall prefigurand economia capitalista moderna.

Referitor la denumirea profitului , in prezent , sunt propuse o serie de formulari din care amintim : profitul-rezultat al activitatii economice ; profitul-remuneratie a capitalului ; profitul-diferenta intre venituri si cheltuieli , ajungandu-se , pana acolo incat atunci cand este vorba chiar de sume ilicite in loc sa se dezvaluie adevarata lor natura , pur si simplu se foloseste expresia „profit nelegitim” , formulare care voit , sau nu pune sub semnul intrebarii insusi venitul obtinut cinstit si care revine de drept capitalistului.Indiferent care dintre formularile mentionate se are in vedere este evident ca nici una nu poate fi acceptata , deoarece , in nici un caz nu sunt surprinse principalele elemente de maxima generalitate , privind natura profitului.

Investigarea si prezentarea unilaterala a profitului , modalitate comoda din punct de vedere intelectual s-a dovedit a fi daunatoare teoriei si practicii economice , generand concluzii gresite dintre care se pot mentiona :

- considerarea metodei de determinare a profitului , respectiv diferenta dintre venituri si cheltuieli drept izvor al acestui venit ;

- „promovarea” unor notiuni confuze , tendentioase precum :”profitul nelegitim” sau „ilegal”;

- acceptarea , in continuare , de catre unii teoreticieni a falsei conceptii marxiste cum ca profitul ar constitui venit insusit gratuit , nemeritat de catre proprietari

- inexistenta , cel putin nici pana acum a unei definitii profund stiintifice , unanim acceptata privind profitul

2. PREMIZE TEORETICE GRESITE SI CRITICA ACESTORA :

Intrucat cauza tuturor neclaritatilor privitoare la profit o preprezinta premizele teoretice gresite de la care s-a pornit , pentru elucidarea acestei probleme este important de relevat ca principala conditie pentru explicarea corecta a continutului acestei categorii o constituie intocmai analiza critica a acestora :

1) Adam Smith a facut distinctie intre munca productiva si munca neproductiva.Acesta a conferit muncii productive doua semnificatii : prima , conform careia , aceasta este o activitate care adauga valoare neta produsului , si a doua , care delimiteaza domeniile unde se presteaza munca productiva de serviciile neproductive.

De aceea , pentru explicarea corecta a naturii profitului , in mod obligatoriu trebuie inteles atat faptul ca munca productiva este legata si de capital ,precum si teza potrivit careia aceasta are un dublu caracter care provine din insasi , unitatea laturilor care o compun:

- activitatea productiva in sine , nematerializata direct in bunuri si servicii

- activitatea productiva ca atare , concretizata direct in bunuri si servicii