Programul Națiunilor Unite pentru Mediu

Sloganul direcţiei speciale ale ONU – Programului Naţiunilor Unite pentru mediu – este Un Mediu pentru Dezvoltare. Programul are ca scop şi finalitate continuă promovarea unei atitudini faţă de mediu înconjurător care să permită o perpetuă dezvoltare atât a omenirii cu toată multitudinea sa de necesităţi şi progrese cât şi a mediului înconjurător cu toate speciile de vietăţi care sunt parte a acestuia. Mai mult ca atât această dezvoltare presupune o armonie perfectă între cele două laturi ale existenţei – căci una nu poate exista fără cealaltă .

Misiunea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu este de a acordă exemplul de lider şi de a încuraja parteneriate în preocuparea pentru mediul înconjurător prin inspirarea, informarea ţi permiterea naţiunilor ţi oamenilor să-ţi îmbunătăţească calitatea vieţii fără a compromite viitorul generaţiilor care urmează să vină.

Managementul simplist şi calitativ al resurselor mediului înconjurător este imperios pentru o dezvoltare armonioasă .

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu este avocatul, catalistul şi facilitatorul, promovând ideea unei utilizări precaute ale resurselor naturale.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu conlucrează cu o multitudine de parteneri ONU – societăţi, organizaţii internaţionale, guverne naţionale, organizaţii internaţionale, unităţi economice, industriale, surse mass media şi societatea civilă .

Istoricul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

Ideea creării unei diviziuni în cadrul sistemului ONU care să aibă rolul principal în încercările de a armoniza interacţiunea omenirii cu mediul înconjurător nu a fost una noua. Ea a fost promovată de entuziaşti cu mult timp înaintea Conferinţei Naţiunilor Unite pentru un Mediu Uman din 1972 în Stockholm, Suedia, dar anume în cadrul acestei Conferinţe ea a fost bine formulată, sistematizată şi a primit o formă care să-i permită ONU să o realizeze nemijlocit.

Pe lângă o multitudine de probleme discutate în cadrul Conferinţei s-a luat decizia de a instituţionaliza anumite fonduri financiare pentru a face posibilă crearea unei noi agenţii în cadrul ONU. De asemenea s-a instituit Ziua Mondială a Mediului – 5 iunie.

Recunoscând responsabilităţile

– de a proteja resursele naturale ale mediului,

– de a lărgi impactul uman asupra prezervării acestora,

– de a implica guvernele naţionale în respectiva acţiune,

puse în evidenţă de Conferinţa de la Stockholm, Adunarea Generală ONU în 1972 decide următoarele:

1. A institui Consiliu Conducător pentru Programe de Mediu, în care să intre 54 membri ai Adunări Generale în următoarea proporţie:

– 16 locuri pentru statele africane

– 13 locuri pentru statele asiatice

– 6 locuri pentru statele Europei de Est

– 10 locuri pentru statele Americii Latine

– 13 locuri pentru statele Europei de Vest şi alte state.

2. A forma un mic Secretariat pe lângă Consiliu Conducător pentru a facilita lucrul acestuia din urmă şi de a coordona activitatea Consiliului cu cea a ONU.

3. A forma un Fond special pentru Programe de Mediu. Contribuţia la acest fond va fi voluntară şi va fi suplinită în concordanţă cu totalitatea regulilor de finanţare ale ONU. Aceste resurse financiare urmau să fie distribuite în funcţie de necesităţi ale Programului. Consiliul Conducător al Programului va fi agenţia responsabilă de administrarea fondurilor conform procedurilor implimentate în cadrul sistemului ONU şi va finanţa proiecte pe care le consideră necesare şi utile.