Programul Sapard

Programul PHARE este principalul canal pentru Uniunea Europeană de finanţare şi cooperare tehnică cu ţările CEECs. Promovează în 1989 suportul sprijinului pentru reforma economică şi politică de tranziţie a CEECs, având în anul 1996 14 parteneri de lucru dintre ţările din regiunea CEE.

Între 1989 – 1997, PHARE şi-a adaptat şi modificat priorităţile cu flexibilitate, în funcţie de limitele proceselor de reformă în fiecare din ţările partenere.

Rolul PHARE are în vedere următoarele:

- asigurarea păcii în regiune

- dezvoltarea politicii în CEECs

Priorităţile declarate ale acestui ajutor dat de UE sunt:

- implementarea aquis – comunitar prin ajutorul dat administraţiilor ţărilor partenere (la nivel naţional şi regional), precum şi familiarizarea cu obiectivele şi procedurile Comunităţii Europene, şi pregătirea pentru implementare.

- infrastructură şi dezvoltare industrială pentru : mediu, transport, planificarea industrială, calitatea sş standardele în producţie, condiţii de muncă.

Istoria angajamentului

Privind înapoi dezvoltarea relaţiilor EU cu CEECs este evidentă activitatea şi stabilitatea strategiei Uniunii Europene. Înainte de căderea Berlinului în Nov. 1989 şi colapsul comunismului peste tot în regiune, U.E. în colaborarea cu restul naţiunilor din vestul Europei au iniţiat Programul PHARE. PHARE nu numai că sprijină, dar este şi un suport instrumental pentru modernizare şi restructurare.

În 1991, UE, cu asentimentul WE semnează un acord cu Ungaria şi Cehoslovacia (această înţelegere era valabilă înainte de separarea Slovaciei de Republica Cehă). În 1996, toate cele 11 ţări candidate aveau acordul Europei.

Consiliul European de la Copenhaga, în 1993, a iniţiat criteriile privind calitatea de membru, 199 dintre ele fiind aplicate pentru aderarea a noi membrii.

Conferinţa de la Londra din martie 1998 a marcat începutul unei noi perioade. S-a dat startul privind progresul candidaţilor către adoptarea aquis-lui comunitar, creându-se o direcţie incipientă.

O provocare

Ţările candidate sunt foarte conştiente de provocarea acestei datorii înaintea pregătirii pentru calitatea de membru a UE. Aşa cum planul Comisiei Agenda 2000 adopta necesitatea compactării corpului legislativ UE, în ordinea participării la discuţii, se cere armonizarea legislaţiei în favoarea sănătăţi veterinare şi fitosanitare, migraţia populaţiilor animale şi producţia agricolă.

Încă şi acum creşterea şi lărgirea istorică autoprovoacă UE. Ţările candidate aduc în plus peste 100 milioane de noi consumatori pentru viitorul UE. În ultimul timp, pe totalul suprafeţei agricole, forţa de muncă s-a dublat.

Programele componente ale PHARE

Programul PHARE cuprinde un număr considerabil de subprograme, care pot fi clasificate pe tipuri de programe. Licitaţiile de proiecte din cadrul acestor programe sunt organizate periodic. Principalele programe sunt următoarele :

1. PHARE LIEN – Link InterEuropean NGOs ; constituie un suport pentru ONG care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele sociale ale CECs şi NIS, şi reprezintă un suport în reforma socială şi economică a ţărilor din aceste regiuni.

2. TTQM – Tehnology Transfer and Quality Management; se derulează între anii 1997 şi 2000. Este suportul pentru următoarele tipuri de oraganizaţii:companii industriale private sau de stat, institute de cercetare, centre locale de transfer tehnologic şi inovaţii, camere de comerţ şi industrie, asociaţii de proprietari, asociaţii profesionale, firme de consultanţă

3. CREDO, cel mai important program PHARE. Comunitatea Europeană prin progamul PHARE – CREDO sprijină ţările din regiunea CEECs şi NIS pentru dezvoltarea relaţiilor intercomunitare pe durate multianuale.

Obiectivele majore ale programului sunt : promovarea unor bune vecinătăţi şi stabilităţi socio-economice între regiunile Europei, prin finanţarea proiectelor realizându-se un real beneficiu pentru regiune şi comuniate de ambele părţi ale vecinătăţii ; promovarea cooperării între regiunile învecinate şi comunităţi, fiecare parte naţională vecină este implicată în discutarea problemelor comune precum şi dezvoltarea şi implementarea strategiilor sectoriale în regiune, putând contribui la dezvoltarea comunităţii şi dezvoltarea economică interregională.

Asemenea delimitărilor din agenda 2000, eforturile Comisiei Agriculturii de la Strasbourg s-au focalizat pe zone specifice ale comuniunii unde se desfăşoara o activitate eficientă. Strategia constă în programe şi instrumente structurale de lucru.

Între anii 1997-1999, PHARE a jucat un rol principal. Principalul canal de finalizare a suportului tehnic a UE în CEECs este continuarea programului PHARE. Ţinta recentă a reorganizării este pregătirea candidatelor pentru ascensiune. În plus Programul de Pregătire Special (SPP) descrie ajutorul pregătitor legal şi administrativ necesar prioritizării introducerii programului structural.

În anul 200 a avut loc introducerea a două noi instrumente de lucru în programul PHARE:

1. S.A.P.A.R.D.

2. I.S.P.A.

Aceasta preaderare reprezinta suportul proiectelor ,pregatirea pentru aderare si familiarizarea autoritatilor si a organizatiilor din domeniile relevante cu metodele proprii de implementare a UE.

In completarea aderarii tarilor candidate, unul din elementele principale ale Parteneriatului de Aderare este pregatirea Programului National pentru Adoptarea Aquis-ului (NPAA). Acest document extinde legislatia administratiei si ajusteaza operatiile necesare completarii prioritatilor aderarii la UE cu o implementare rapida.