Propunere de politică publică în domeniul justiției

1. ALEGEREA DOMENIULUI

Ministerul Justitiei este organul de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care are ca misiune elaborarea, coordonarea si aplicarea strategiei si a programului de guvernare in vederea bunei functionari a justitiei ca serviciu public si care vegheaza la stricta aplicare a legii, in conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniul sau de activitate Ministerul Justitiei indeplineste urmatoarele functii:

- elaboreaza strategia prin care se asigura fundamentarea si elaborarea programului de

guvernare in domeniul justitiei;

- de reglementare si sinteza, prin care se asigura realizarea cadrului normativ si institutional necesar pentru organizarea si functionarea intregului sistem al justitiei, pe baza strictei aplicari a dispozitiilor prevazute de Constitutie si de celelalte acte normative;

- de reprezentare, prin care se asigura, in numele statului sau al Guvernului Romaniei,

reprezentarea pe plan intern si extern in domeniul sau de activitate;

- de autoritate centrala romana in domeniul cooperarii si asistentei judiciare internationale, potrivit tratatelor internationale la care Romania este parte;

- de autoritate de stat, prin care se asigura controlul asupra aplicarii unitare si respectarii reglementarilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor si unitatilor care isi desfasoara activitatea sub autoritatea sau in subordinea sa;

- de administrare, prin care se asigura administrarea patrimoniului sau potrivit dispozitiilor legale.

Misiunea si atributiile Ministerului Justitiei isi au temeiul juridic in Hotararea

Guvernului nr. 83/2005. De asemenea acestea trebuie corelate cu prevederile Hotararii Guvernului nr. 232/2005 privind Strategia de Reforma a Sistemului Judiciar 2005-2007.

Misiunea Ministerului Justitiei se coreleaza cu prevederile si obiectivele urmatoarelor documente programatice, astfel:

- Documentele de pozitie si angajamentele rezultate din procesul de negociere a aderarii la Uniunea Europeana;

- Strategiile sectoriale:

- Strategia de Reforma a Sistemului Judiciar 2005-2007;

- Strategia Nationala Anticoruptie 2005-2007;

- Strategia de combatere a criminalitatii organizate 2004-2007;

- Strategia de informatizare a sistemului judiciar pe perioada 2005-2009.

- Planul National de Dezvoltare;

- Programul Economic de Preaderare.

Reforma Justitiei in Romania are o importanta covarsitoare pentru Comunitatea juridica dar si pentru intreaga societate romaneasca. O justitie moderna intr-un stat modern, in care independenta si eficienta sa ii fie asigurate, reprezinta mai mult decat un deziderat. Reprezinta singura sansa de trecere a Romaniei la statutul de stat modern.

STAREA ACTUALA A JUSTITIEI IN ROMANIA

Dezbaterea despre starea Justiţiei se concentrează aproape exclusiv pe lupta împotriva corupţiei şi, mai ales, pe lupta împotriva corupţiei la nivel înalt.

Conform Studiului asupra Sistemului National de Integritate al României, sistemul judiciar a fost un pilon slab al integritatii publice pe parcursul perioadei de tranzitie.

ALINIEREA LA STANDARDE EUROPENE

De-a lungul tranzitiei, reformele au fost sporadice si dificile. În ultimii ani, perspectiva aderarii la Uniunea Europeana a reprezentat un catalizator pentru îmbunatatirea ritmului si a eficacitatii reformelor din justitie. În unele sectoare, acestea au dat rezultate, dupa cum arata si Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din luna mai 2006, care a indicat “progrese satisfacatoare” în reforma de ansamblu a sectorului judiciar, recomandând totodata vigilenta în legatura cu persistenta unor comportamente lipsite de etica. Din pacate, majoritatea reformelor subzista într-un cadru legislativ bine articulat, care nu a fost însa pus în practica niciodata. Reforme importante au fost initiate cu precadere în perioada 2004-2005, prin modificarea sau adoptarea de noi legi, inclusiv un pachet de trei legi privind statutul magistratilor, organizarea sistemului judiciar si atributiile Consiliului Superior al Magistraturii.

TI-Romania a monitorizat constant implementarea acestor masuri legislative si, din octombrie 2005 pâna în octombrie 2006, a gazduit un centru de consiliere juridica pentru a asista cetatenii în formularea de plângeri asupra faptelor de coruptie din justitie. Pe parcursul acestei perioade, centrul a primit peste 1 600 de cazuri, oferind asistenta directa la 600 dintre acestea. Totusi numai 40% s-au încadrat în mandatul centrului. Dintre acestea, 30% au fost trimise catre Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a hotarî daca magistratii în cauza puteau fi trasi la raspundere pentru abateri disciplinare. În urma analizarii cazurilor primite, TI-România a ajuns la concluzia ca implementarea reformelor este deficienta, datorita slabei capacitati administrative a institutiilor din sistemul judiciar si, de asemenea, datorita lipsei de vointa din partea conducerii instantelor si a parchetelor.

Primul raport de activitate al Centrului a aratat ca instantele, registraturile, arhivele si grefele instantelor sunt înca marcate de lipsa de integritate si de proasta administrare, vizibile în calitatea si promptitudinea serviciilor oferite. Ajungem astfel la concluzia ca reformele au avut un impact minim asupra relatiei cetatenilor cu sistemul judiciar.

PRESIUNI ASUPRA JUSTITIEI

Reformele din ultimii trei ani au cautat sa rezolve problema independentei justitiei, care a fost una critica înca de la Revolutia din decembrie 1989. De exemplu, în 2005 administrarea bugetului justitiei a fost transferata din sarcina Ministerului Justitiei catre Consiliul Superior al Magistraturii. Masura a fost implementata începând cu anul 2008, pâna atunci bugetul justitiei ramânând sub controlul Ministerului. Consiliul Superior al Magistraturii este compus din noua judecatori si cinci procurori, alesi de catre magistrati, si include, de jure, Ministrul Justitiei, presedintele Înaltei Curti, Procurorul General al României si doi reprezentanti ai societatii civile, alesi de Senat. Aceasta structura va putea asigura independenta efectiva a justitiei în functie de aplicarea reformelor din domeniu. Conform unui sondaj efectuat de TI Romania în Septembrie 20056, 78% dintre magistrati considera sistemul judiciar ca fiind independent – desi nu “absolut independent”. Judecatorii au indicat ca surse de presiune mass media, membri ai Parlamentului, oficiali din Guvern si grupuri de interese economice, în timp ce procurorii au declarat ca s-au confruntat cu presiuni din partea structurilor ierarhic superioare, în principal din partea procurorilor-sefi.

Desi managementul sistemului judiciar va trece în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta evolutie pozitiva trebuie analizata în lumina deficientelor structurale care înca persista, cum ar fi nivelul scazut de ocupare a posturilor din cadrul instantelor si slaba pregatire profesionala a magistratilor. În ceea ce priveste standardele de integritate, România are înca din 2001 un cod de etica dedicat magistratilor si a fost printre primele tari din regiune care au adoptat un cod de etica pentru personalul auxiliar, în anul 2005. Cu toate acestea, nivelul de cunoastere si pregatire pe marginea acestor coduri trebuie îmbunatatit, la fel ca mecanismele de monitorizare si de punere în aplicare. La ora actuală, nici măcar doctorii în Drept nu se mai pot descurca în sistemul haotic legislativ din România. Aproape fiecare lege a fost modificată succesiv de cîteva ori. Modificările n-au ţinut cont de alte legi, existente deja, astfel că multe prevederi se contrazic.

Haosul e sporit şi de excesul de ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în funcţiune din clipa publicării în Monitorul Oficial. Ele trebuie însă dezbătute şi votate în Parlament. Confruntat cu o avalanşă de ordonanţe de urgenţă, Parlamentului îi trebuie luni întregi pentru a lua în dezbatere un astfel de document. În multe cazuri, ordonanţa suferă amendamente sau e chiar respinsă. Între timp, ea şi-a făcut efectele. Adoptată, Legea de aprobare a ordonanţei intră în conflict cu efectele deja produse ale ordonanţei.

Un alt aspect legat de sistemul judiciar haotic este inexistenţa unui Cod penal, a unui Cod de procedură penală şi a unui Cod civil adaptate la realităţile României de azi. Oricît ar părea de ciudat, Justiţia din România anului 2008 îşi desfăşoară activitatea pe baza codurilor din perioada comunistă. E drept, guvernele postdecembriste succesive au adus diferite amendamente. Ele au fost făcute în pripă, sub presiunea unor situaţii sau chiar a unor interese de moment, fără a se ţine cont de ansamblul codului.

Astfel că, la ora actuală, în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală sînt multe prevederi care se contrazic unele pe altele. Cauza acestei situaţii absurde stă în ambiţia fiecărui ministru al Justiţiei de a propune şi impune propriul cod. Şi cum elaborarea şi apoi votarea unui cod cere perioade mai lungi de timp, schimbarea unui ministru a dus la spulberarea de către noul titular a tot ce s-a făcut, deoarece acesta s-a angajat şi el la elaborarea propriului cod.