Protecția intereselor europene

1.Aspecte generale

Protecţia intereselor financiare este, de mulţi ani, o prioritate care reţine în mod deosebit atenţia guvernelor şi parlamentelor Statelor membre, precum şi pe cea a instituţiilor comunitare, datorită faptului că frauda în dauna bugetului comunitar îmbraca un caracter tot mai preocupant.

În domeniul protecţiei intereselor financiare, au fost întreprinse acţiuni începând din anii 1960, mai întâi de către Comisia europeană care, în 1976, ce a prezentat un proiect de tratat care să conţină o reglementare comună asupra protecţiei penale a intereselor financiare, iar de la finele anilor 1990, acţiunile în materie au fost întărite, urmărindu-se protecţia juridică atât pe planul dreptului comunitar, cât şi pe cel al dreptului national.

La 21 septembrie 1989, Curtea de Justiţie a pronunţat, printr-o decizie obligaţia pentru Statele membre de a asimila protecţia intereselor comunitare cu cea a propriilor lor interese bugetare şi de a prevedea un dispozitiv de sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante.

La 3 martie 1994, Marea Britanie a introdus un proiect de acţiune comună relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor, iar în paralel, la 11 iulie 1994, Comisia europeană a depus un proiect de act al Consiliului privind stabilirea unei convenţii relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor europene, însoţit de o propunere de regulament al Consiliului referitor la aceeaşi problemă.

În rezoluţia sa din 6 decembrie 1994, adoptată sub preşedinţia germană, Consiliul a cerut ca, pe baza proiectului britanic de acţiune comună şi a proiectului de convenăie al Comisiei, să fie elaborat un instrument juridic care să asigure protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor în cadrul dreptului penal national. Consiliul ,,Justiţie -Afaceri Interne" din 9 şi 10 martie 1995 a constatat un acord politic asupra oportunităţii de a se elabora, într-o prima fază, ,,un instrument juridic autonom" care să se refere la cateva chestiuni esenţiale, lucrările urmand să fie continuate în vederea elaborării unui instrument juridic mai complet" . Grupul ,,Drept penal - drept comunitar" şi-a continuat lucrările pe baza celor două proiecte, completate cu textele de compromis prezentate de preşedinţiile franceză şi germană.

Ca urmare a compromisului realizat, Consiliul european din 27 iunie 1995 a constatat un acord asupra textului convenţiei, care a fost aprobat la 26 iulie1995.

2. Convenţia relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunitatilor europene

2.1. Noţiune

Convenţia relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunitatilor europene a fost stabilită pe baza articolului K.3 al tratatului asupra Uniunii Europene şi este formată din 13 articole, are drept scop să asigure o mai mare compatibilitate între dispoziţiile penale ale Statelor membre, prin crearea de norme penale minimale, pentru a face mai eficace şi mai descurajantă lupta împotriva fraudei în dauna intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a întări cooperarea în materie penală între Statele membre.

Potrivit articolului 1 al conventiei, constituie fraudă care aduce atingere intereselor comunitare:

a) în materie de cheltuieli, orice act sau omisiune intenţionată referitoare la:

- utilizarea sau prezentarea de declaraţii false, inexacte sau incomplete, având ca efect perceperea sau reţinerea nedatorată de fonduri care provin din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de către Uniune sau în contul acesteia;

- necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice, având acelaşi efect;

- deturnarea unor asemenea fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost iniţial acordate;

b) în materie de venituri, orice act sau omisiune intenţionată referitoare la:

- utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau de documente false, inexacte sau incomplete, având ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al Uniunii Europene sau a bugetelor administrate de către Uniune sau în contul acesteia;

- necomunicarea unei informaţii prin încalcarea unei obligaţii specifice, având acelaşi efect;

- deturnarea unui avantaj legal obţinut, având acelaşi efect.