Protecția Juridică a Atmosferei

Protectia Juridica a Atmosferei

Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc intre oameni privind atitudinea lor fata de mediu, ca element vital si suport al vietii, in procesul folosirii in scopuri economice, sociale si culturale a componentelor sale, naturale si artificiale precum si relatiile legate de protectia, conservarea si dezvoltarea lor durabila.

Este o ramura distincta de drept, se prezinta astazi ca un ansamblu de reglementari mai mult sau mai putin coerente printre care avem circa 900 de tratate internationale, numeroase acte de organizare internationale guvernamentale şi neguvernamentale; 300 de reglementari, comunicate şi zeci de mii de acte normative de drept intern.

Conservarea mediului ambiant. Urmareşte reproducerea si intretinerea dimensiunilor naturale ale acestuia, mentinerea la un nivel calitativ durabil a resurselor naturale .

Calitatea aerului atmosferic, ca element important al mediului, reprezinta o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea oamenilor ,pentru existenta faunei si florei. Datorita consecintelor activitatilor umane, a particularitatilor naturale ale atmosferei, poluarea aerului fie din cauza cresterii unor constituienti normali ai atmosferei –bioxidul de carbon,ozon etc., fie prin patrunderea unor compusi straini acestui mediu –elemente radioactive, substante organice de sinteza s.a., constituie o realitate tot mai evidenta a societatii moderne.

Protectia mediului are ca scop inlaturarea influentelor negative asupra mediului natural si artificial, asupra ecosistemului ca un tot unitar, reducerea si eliminarea efectelor poluarii.

Protejarea ecosistemelor se face printr-un complex de activitati umane care au ca scop principal ocrotirea omului, ca parte integranta a comunitatilor de viata interdependente.

1.Consideratii generale privind poluarea atmosferei

Ca element important al mediului, calitatea atmoferei prezinta o importanta deosebita pentru viata şi sanatatea oamenilor, pentru existenta faunei şi florei. Poluarea aerului constituie insa o realitate tot mai evidenta a societatii moderne.

Atmosfera poate fi definita ca fiind stratul de aer din jurul pamantului, masa de

aer ce inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon, fiind considerata un mediu de tranzit pentru poluanti, dar un mediu in care se propaga cel mai repede si parcurg distante mult mai mari decat in alte medii. Aerul este un element natural important al mediului, indispensabil, vietii si sanatatii, oamenilor, faunei si florei, ce trebuie protejat prin toate mijloacele.

Poluarea aerului nu cunoaste frontiere nationale, ea este un fenomen transfrontalier ce constituie in prezent o problema globala, fapt ce impune o cooperare internationala dar si o reglementare la nivel mondial adecvata si eficienta, de natura sa previna poluarea atmosferica prin actiuni asupra stabilirii surselor de poluare, prin masuri impuse tuturor utilizatorilor aerului.

Poluarea atmosferei se poate manifesta sub doua forme principale:

a) poluarea industriala, care este cea mai importanta si periculoasa forma de poluare a aerului, prin gaze si substante reziduale. Pentru a preveni si inlaturara acest tip de poluare se folosesc urmatoarele cai: stabilirea concentratiilor maxime admisibile pentru diferite substante poluante, instituirea si stabilirea zonelor de protectie sanitara, respectiv a teritoriilor protejate, stabilirea de reguli specifice in privinta amplasarii obiectivelor economice sau a zonelor industriale care prin natura activitatii lor pot polua atmosfera.

b) poluarea produsa de autovehicule si aeronave prin gazele de esapament si emisiile motoarelorde aviatie, zgomote, vibratii, etc.

Principalii poluanti ai atmosferei sunt: poluantii sulfurici, carbonici, minerali, compusii azotului, pulberile sub forma de cenusa si fum, praful bacterian, substantele radioactive, poluantii sonori, etc. Se estimeaza ca anual ajung in atmosfera sute si mii de milioane de tone de astfel de poluanti..

Poluantii atmosferici se impart in doua grupe mari :poluanti primari-emisi din surse identificate sau identificabile si poluanti secundari- produsi prin intractiunea a doi sau mai multi poluanti.

Cel mai raspandit poluant al aerului este monoxidul de carbon care are ca surse naturale eruptiile vulcanice, descarcarile electrice ,incendiile forestiere iar ca surse artificiale arderile de combustibil.

Principala substanta daunatoare din aer este dioxidul de sulf provocata in principal din arderea carbunilor insa cea mai grava forma de poluare este cea acida.

Principalele efecte ale poluantilor asupra atmosferei sunt: schimbarile climatice - manifestate prin fenomenul de sera: deprecierea stratului de ozon – se afla la aproximativ 10 – 14 km de suprafata pamantului si are rolul de retinere a radiatiilor ultraviolete; acidifierea sau placa acida – este produsa de oxizii de sulf si de azot care sunt emisi din procesele de combustie; smogul – care este rezultatul reactiilor fotochimice ce constau in disocierea bioxidului de azot formand monoxid de azot si oxigen atomic.