Protecția juridică a drepturilor omului

Declaratia Universala a Drepturilor Omului a reprezentat sursa de inspiratie a peste 60 de instrumente juridice care impreuna constituie standardul international a drepturilor omului

Drepturile omului sunt prezentate astazi intro clasificare ce cuprinde trei generatii, ceea ce permite o perspectiva de ansamblu, cu caracter istoric, si care subliniaza complementaritatea lor, atat in momentul revendicarii, cat si in cel al recunoasterii juridice.

Fac parte din prima generatie de drepturi, drepturile civile si politice cum ar fi libertatea individuala, libertatea constiintei, libertatea de exprimare etc

Sistemul international de promovare si garantarea a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului este fondat pe relatia dintre actiunea de elaborare a instrumentelor juridice in domeniu de aplicare a lor in cadrul fiecarui stat si de difuzare in scopul cunoasterii si edificarii fiecarui membru al societatii in spiritul respectarii standardelor umane si umanitare consacrate.

Prezentare generala

Tehnic vorbind, a devenit astazi obisnuit ca drepturile omului sa fie prezentate într-o clasificare ce cuprinde trei generatii, ceea ce permite o perspectiva de ansamblu, cu caracter istoric si care subliniaza complementaritatea lor, atât în momentul revendicarii, cât si în cel al recunoasterii juridice.

„Astfel, fac parte din drepturile din prima generatie drepturile civile si politice (cum ar fi libertatea individuala, libertatea constiintei, libertatea de exprimare etc.), considerate ca cele mai necesare pentru afirmarea individului în raport cu puterea de stat. Aceste drepturi au exprimat un anumit stadiu de dezvoltare a societatii, un stadiu de puternice revendicari si lupta contra tiraniei si despotismului. Drepturile si libertatile civile si politice (libertatile individuale mai ales) au aparut ca masuri de protectie a individului contra violentei si arbitrariului guvernantilor, ca revendicari ale unei pozitii juridice egale în fata legii. Aceste drepturi au în comun natura lor intrinseca comuna (de revendicare a libertatii) si tipul de titular, fiinta umana considerata individual, chiar daca unele (cum ar fi libertatea întrunirilor sau libertatea de asociere) se exercita în comun. De asemenea, aceste drepturi, se definesc prin actiunea titularului lor, care îsi stabileste astfel o sfera de autonomie individuala, ceea ce presupune si determina o anumita abtinere din partea puterii statale de a interveni în domeniile astfel protejate. Orice fiinta umana dispune de aceste drepturi, înca de la nastere, si, teoretic, trebuie sa fie în masura sa le exercite oricând. Rolul puterii de stat se reduce în aceasta situatie la protejarea libertatilor în general, prin asigurarea garantiilor de autolimitare a actiunii sale” .

Instrumentele internationale din domeniul drepturilor omului recunosc fiecarei persoane drepturi si libertati fundamentale inerente fiintei umane. O data cu dezvoltarea relatiilor internationale si a cadrului institutional intern al statelor, catalogul drepturilor omului s-a extins continuu . drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat si dinamic. Ele configureaza pozitia individului în societate, definind astfel raportul armonios între individ si stat.