Protecția juridică a pădurilor

INTRODUCERE

Am considerat acestă lucrare, ca fiind oportună, de a cunoaște valoarea deosibita a protecţiei pădurilor in care exploatarea lor să se facă raţional, avându-se în vedere şi principiile dezvoltării durabile.

Am făcut cunoscută noţiunea de fond forestier naţional,regimul juridic al fondului forestier, noţiunea de pădure,protecţia juridică a pădurilor proprietate privată,protecţia juridică a pădurilor proprietate publică.

În ultima parte a acestei lucrări“Protecţia juridică a pădurilor ”, am făcut referire la formele răspunderii juridice pentru încălcarea normelor privind protecţia pădurilor .

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Importanţa problemei

Problemele juridice referitoare la protecţia pădurilor, protecţia fondului forestier în general, şi mai ales gestiunea durabilă pădurilor, au devenit parte integrantă a politicii economice guvernelor dintotdeauna. Aceasta şi datorită faptului că pădurile, una dintre cele mai importante bogăţii naturale ale ţării care ocupă peste un sfert din suprafaţa teritoriului, reprezintă nu numai o valoare economică deosebită, ci îndeplinesc anumite funcţii în apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, a surpărilor şi alunecărilor de terenuri, în procesul de ameliorare şi refacerea calităţilor naturale solului, în purificarea aerului prin producerea oxigenului necesar vieţii, având un rol important în crearea condiţiilor naturale pentu staţiunile balneoclimaterice, dezvoltarea aşezărilor umane, în creare condiţiilor optime pentru păşunatul animalelor şi dezvoltarea vânatului

Toate acestea fac ca protecţia pădurilor să capete o însemnătate deosebită, iar exploatarea lor să se facă raţional, avându-se în vedere şi principiile dezvoltării durabile.

Cadrul legislativ

Protecţia pădurilor şi-a găsit reglementarea legală în mai multe acte normative, şi anume:

- în Codul silvic, Legea nr.26/19961;

- Legea fondului funciar nr.18/19912;

- Legea protecţiei mediului nr.137/19951;

- Ordonanţa nr.96/1998 a Guvernului României privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional;

- Legea nr.81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul îor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, cu modificările ulterioare;

Legea nr .31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Noţiunea de fond forestier naţional

Noţiunea de fond forestier naţional se încadrează în cea de terenuri cu destinaţie forestieră.

Din art.1 al Codului silvic reiese că în fondul forestier naţional sunt incluse atât pădurile statului, cât şi cele ale particularilor. Potrivit aceeluiaşi articol, „Pădurile, terenurile destinate împăduririi cele care reiesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, cazurile, albiile parâielor,precum terenurile neproductive, incluse în aranajamentele silvice, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional". Pentru o bună explicitare, prevederea din textul citat că "indiferent de natura dreptului de proprietate" se coroborează cu prevederile art.2 din onanţa nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, care defineşte noţiunea de fond forestier naţional după forma de proprietate asupra pădurilor.

Fondul forestier naţional mai cuprinde :

a) terenuri în curs de regenerare, cele degradate şi poienile stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite;

b) pepinierele, solariile, plantaţiile, culturile de răchită şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi;

c) terenurile destinate asigurării hranei vânatului şi animalelor din dotarea unităţilor silvice;

d) terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic;

e) terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente acestora, drumuri şi căi ferate forestiere, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului forestier.

Regimul juridic al fondului forestier

Potrivit art.4 alin.1 din Codul silvic, fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică ori proprietate privată . Indiferent însă, de forma de proprietate, fondul forestier constituie bun de interes naţional.

Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia enumără în anexa sa, la care face trimitere art.3,bunurile care alcătuiesc domeniul public, menţionând printre acestea, la pct.4, pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele ce servesc nevoile de cultură, producţie şi administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată.

În art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional se stabileşte că, după forma de proprietate,fondul forestier naţional definit în art.1 din Codul silvic este constituit din : fondul forestier proprietate publică a statului; fondul forestier proprietate publică a unităţilor administrativ- teritoriale (comune, oraşe, municipii);fondul forestier proprietate privată a unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane juridice;fondul forestier proprietate privată indiviză a persoanelor fizice (foşti composesori, moşneni şi răzeşi sau moştenitori al acestora); fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice".