Protecția Juridică a Pădurilor

Pădurea are un rol hotărâtor în menținerea echilibrului natural datorită multiplelor sale funcții și reprezintă cel mai important stâlp de rezistență al sistemului ecologic, având o importanță existențială în viața oricărui popor, ca factor de geneză, conservare și dezvoltare a ființei naționale. Binefacerile pădurii asupra mediului sunt rezultatul unor funcții deosebit de importante pentru desfășurarea normală a activității social-economice. Funcțiile multiple (ecologice, sociale și economice) ale pădurii presupun instituirea și existența unor mijloace de protecție adecvate ale acesteia.

În acest sens, reglementările legale cu incidență în materie silvică reglementează relațiile sociale care se nasc în legătură cu crearea, îngrijirea, recoltarea și valorificarea fondului forestier, precum și relațiile care privesc organizarea și funcționarea aparatului silvic. Protecția juridică a fondului forestier este asigurată în principal de Codul Silvic al României.

Potrivit art.1, Cod Silvic „Pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național. Fondul forestier naţional mai cuprinde:

1) terenuri în curs de regenerare, cele degradate şi poienilestabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite;

2) pepinierele, solariile, plantațiile, culturile de răchită și cele cu arbuști ornamentali și fructiferi;

3) terenurile destinate asigurării hranei vânatului și animalelor din dotarea unităților silvice;

4) terenurile date în folosință temporară personalului silvic;

5) terenurile ocupate de construcții și cele aferente acestora, drumuri și căi ferate forestiere, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale, dotări tehnice specific sectorului forestier.

Fondul forestier național este supus regimului silvic, iar elaborarea sistemului de norme ce constituie regimul silvic revine Ministerului de Resort, care exercită și controlul aplicării acestuia de către Regia Națională a Pădurilor. În vederea realizării cerințelor legate de fondul forestier, acesta este supus unui regim propriu de gospodărie silvică. Gospodărirea fondului forestier proprietate publică cuprinde: - amenajarea fondului forestier

- reconstrucția ecologică

- regenerarea și îngrijirea pădurilor

- protecția pădurilor

- paza fondului forestier

- gospodărirea produselor specifice fondului forestier

- exploatarea masei lemnoase

Protecția juridică a pădurilor proprietate publică

Regia Națională a Pădurilor care are în administrarea sa fondul forestier național proprietate publică, are îndatorirea de a lua măsuri de prevenire și de combatere a dăunătorilor și a bolilor.

Deținătorii cu orice titlu ai pădurilor, vegetații forestiere din afara fondului forestier și pajiștilor sunt obligați:

a) să mențină suprafața împădurită a vegetației forestiere din afara fondului forestier, fiind interzisă reducerea acesteia cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege.