Protecția Juridică a Pădurilor

Sursa – INSSE si riscograma.ro

1. Consideraţii introductive

Distingându-se faţă de alte bunuri, datorită funcţi¬ilor vitale şi faptului că este de neînlocuit, pădurea ridică pentru legiuitor o problemă ce trebuie permanent evaluată, fiindu-i creat în mod special un regim juridic aparte, denumit regim silvic, care este un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind paza şi protecţia pădurilor, amenajare, exploatarea materialului lemnos din terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră.

Codul silvic a fost conceput ca un act normativ menit să reglementeze în mod unitar regimul silvic, indiferent de proprietate ; reglementarea propusă consacră expres sau implicit o serie de principii care constituie un avans în raport cu reglementarea anterioară, şi anume: fondul forestier naţional constituie bun de interes naţional; pluralitatea drepturilor de proprietate asupra fondului forestier, gestiunea durabilă a pădurilor, supunerea fondului naţional regimului silvic, regimul juridic special al vegetaţiei forestiere, principiul teritorialităţii.

Pădurea are asupra mediului în ansamblu, ca şi componentă a acestuia, o influenţă complexă şi binefăcătoare. În prezent, pădurile reprezintă peste un sfert din suprafaţa totală a ţării, dar ocupă un loc important în cadrul vieţii economice şi sociale din ţara noastră, servind la apărarea terenurilor agricole împotriva secetei, ameliorarea şi refacerea calităţilor naturale ale solului, la apărarea terenurilor împotriva alunecărilor, la purificarea aerului, pentru păşunatul animalelor De asemenea, au un rol important în crearea condiţiilor naturale pentru staţiunile balneoclimaterice şi în dezvoltarea aşezărilor omeneşti, toate aceste făcând să capete o însemnătatea deosebită sub numeroase aspecte, iar dezvoltarea lor să se facă raţional, în conformitatea cu principiile dezvoltării durabile.

Starea de sănătate a pădurilor trebuie să fie asigurată centralizat de stat pentru care, în sistemul nostru juridic şi administrativ, a fost organizată Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva , care funcţionează sub auto¬ritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, având ca scop gospodărirea dura¬bilă şi unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creşterii contribuţiei pădurilor la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi la asigurarea economiei naţionale cu lemn şi alte produse ale pădurii şi cu servicii specifice silvice.

2. Clasificarea pădurilor

a. Noţiunea de pădure nu se identifică, sub aspect spaţial, cu noţiunea de fond forestier. Prima este o componentă a celei de-a doua, între acestea existând un raport de la specie la gen. Nici noţiunea de teren forestier nu se identifică cu noţiunea de pădure, întrucât nu poate terenurile forestiere sunt acoperite cu păduri

Potrivit legii , fondul forestier naţional este format, indiferent de natura dreptului de proprietate, din totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii. Indiferent de forma de proprietate, fondul forestier constituie bun de interes naţional.

Cea mai importantă categorie din totalitatea suprafeţelor ce alcătuiesc fondul forestier naţional o reprezintă pădurile. Ele sunt inseparabile de terenurile pe care se află, şi alcătuiesc împreună categoria terenurilor forestiere.

În sensul Codului silvic , sunt considerate păduri, şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 2500 mp, acoperite cu arbori, independent dacă au fost sau nu încsrise în registrele de mutaţiuni imobiliae; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie, iar termenul „pădure” include:

- pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum şi cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii;

- perdelele forestiere de protecţie;

- jnepenişurile;

- păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră.