Protecția Juridică a Pădurilor

Mai vedeai în vremi obscure

Câte-o vilă prin pădure;

Azi, când vremile-s "stabile",

Poţi vedea... păduri de vile.

I. Introducere

1.1 Noţiunea de mediu

Mediul, este o noțiune care se referă la totalitatea condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau lucrurile. Dintre aceste condiții fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful, apa, solul etc., precum și celelalte ființe vii.

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici. Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în relații interspecifice se numește metamorfoza. Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză constituie un ecosistem.

O altă definiţie juridică a mediului o oferă Convenţia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de activităţi periculoase pentru mediu, redactată de Consiliul europei şi deschisă spre semnare la Lugano la 21 iunie 1993 şi care, în cadrul definiţiilor cuprinse de art.2 la punctul 10 menţionează :

Mediul cuprinde : - resursele naturale abiotice şi biotice, cum sunt aerul, apa, solul, fauna şi flora, precum şi interacţiunile între aceşti factori;

- Bunurile care compun moştenirea culturală;

- Aspectele caracteristice ale peisajului”.

În dreptul italian, prima definiţie a mediului, dată în mod formal de Legea nr.349/1986, a provocat o amplă dezbatere în doctrina juridică. “Mediul înseamnă conservarea, gestionarea raţională şi ameliorarea condiţiilor mediului natural (aer, apă, sol şi toate celelalte componente), existenţa şi conservarea patrimoniului genetic terestru şi acvatic, a tuturor speciilor vegetale şi animale care vieţuiesc în mediu în stare naturală şi, în fine, fiinţa umană cu toate manifestările sale”.

1.2 Noţiunea de pădure

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, dar trăiesc și diferite specii de animale. Pădurile reprezintă o podoabă a planetei noastre întinzându-se, ca un imens brâu verde, de-a lungul munţilor, dealurilor, câmpiilor şi malurilor apelor. Acestea acoperă aproape 1/3 din suprafaţa uscatului.

Pădurile acoperă aproximativ 31 % din suprafaţa Pământului fiind o parte integrantă a dezvoltării durabile la nivel mondial. Mai mult de 1,6 miliarde de oameni depind de păduri pentru mijloacele de subzistenţă, iar 300 de milioane de oameni trăiesc în aceste ecosisteme. Unul dintre cele mai importante „depozite” de diversitate biologică de pe uscat, pădurile găzduiesc mai mult de două treimi din speciile terestre cunoscute, precum şi cele mai multe specii ameninţate de pe planetă. Din suprafaţa totală a pădurilor, Europa şi America de Sud deţin aproximativ 25% în timp ce numai 5% se găsesc în Oceania.

Absorbind 2,4 miliarde de tone de carbon într-un singur an, pădurile au rolul de a încetini procesul de încălzire globală. Din păcate pădurile fac obiectul uneia dintre alegerile majore pe care trebuie să le facă oamenii, şi anume dacă se poate găsi un echilibru între dorinţa de a exploata resursele şi terenul pădurilor şi rolurile importante pe care acestea le joacă în sistemul planetar de menţinere a vieţii. Adunarea Generală a ONU a declarat 2011 Anul Internaţional al Pădurilor, strâns legat de 2010, Anul Internaţional al Biodiversităţii.

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datorează în parte condiţiilor fizico-geografice care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi unul din cele mai vaste sisteme de deltă ale Europei (Delta Dunării). În sfârşit, relativa stabilitate a populaţiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul forestier şi dezvoltarea economică redusă au determinat o exploatare mai redusă a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa.

Deloc de neglijat reprezintă rolul său estetic. Văzută de sus sau de la distanţă, bolta pădurii impresionează prin varietatea culorilor frunzişului, prin multitudinea de nuanţe de verde care alternează pe suprafeţe imense.

1.3 Noţiunea de dreptul mediului şi al pădurii

Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de mediu, ca element vital şi suport al vieţii, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale şi culturale a componentelor sale – naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia, conservarea şi dezvoltarea lor durabilă.

Credem, însă, că prin modificarea Legii nr. 137/1995 prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2002, aprobată prin Legea nr. 294/2003 această defineşte, acum, în mod explicit “mediul ca fiind ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.

În sensul art.2 alin.1 sunt considerate păduri şi sunt incluse în fondul forestier naţional terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 ha, acoperite cu abori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţiile normale de vegetaţie.

Termenul Pădure include, conform alin.2 al aceluiaşi articol :

- Pădurile cuprinse în amenajamente silvice la 1 ianuarie 1990, precum şi cele incluse ulterior în aceasta, în condiţiile legii;

- Perdelele forestiere de protective;

- Jnepenişurile;